Trebuie sa “deraiem” ca să apreciem ce avem deja?
Este ziua de Sfântul Valentin, aşa că fie că vrem, fie că nu prea ne convine, se va vorbi în jurul nostru despre iubire, vom zări îndrăgostiţi demonstrându-şi sentimentele în public şi nici pe internet nu vom scăpa de dovada clară a faptului că a venit! Da, chiar ea, ziua de 14 Februarie!
Aşadar, o să vă provoc la o discuţie despre … evident … dragoste! Doar că va fi o discuţie mai « deraiată », că doar e stârnită de mine! :) Nu ştiu dacă voi aţi văzut filmul « Derailed », un filmuleţ de prin anul 2005, care îmbină thrillerul cu acţiunea şi cu drama. Eu, însă, l-am văzut de curând (asta după ce am aflat că replica pe care am auzit-o prima dată la un tip era furată din acest film, dar şşşşt, rămâne între noi!).
Chiar dacă filmul este încadrat la categoria « thriller », dacă ar fi să-l prezint pe scurt aş spune că e un film de dragoste. Şi da, toţi cei care au fost oripilaţi la vederea lui, îşi vor pune mâinile în cap şi vor căuta să mă contrazică. De fapt, însă, « Derailed » spune povestea unui tânăr căsătorit cu iubita sa din liceu, împreună cu care are o fetiţă destul de mărişoară. Cei doi au ajuns la acel moment din viaţa lor când totul începe să devină rutină, intervine plictiseala şi faptul că cei doi nu mai au nimic de ascuns unul faţă de altul începe să le pună beţe-n roate.
Am fost cu toţii acolo – căsătoriţi sau nu – în acel moment în care o relaţie devine monotonă, când ţi-ar dori să revii la începuturi, când abia îl/o cunoscuseşi şi totul părea palpitant. Din dorinţa de-a scăpa de monotonie sau de-a se elibera de tristeţea unui mariaj care stă să se dărâme, Charles (Clive Owen) este tentat de-o aventură cu Lucinda (Jennifer Aniston).
Toate bune i frumoase, până când Charles se găseste prins într-o poveste din care nu mai ştie cum să scape: este ameninţat telefonic, i se cer sume mari de bani constant, i se fac vizite acasă, i se pune familia în pericol. Şi culmea culmilor, după toate aventurile prin care se vede nevoit să treacă, din dorinţa de a-şi proteja familia, îşi dă seama că, de fapt, totul fusese o cursă întinsă chiar de ea, de Lucinda cea « inocentă ».
Astfel, din soţul care nu mai găsea ieşire dintr-o fostă poveste de dragoste transformată în durere, observăm că Charles ajunge să-şi aprecieze familia şi mai ales soţia mai mult ca niciodată. Şi uite-aşa vin eu cu întrebarea: este, oare, nevoie să trecem prin astfel de situaţii extreme atunci când ne găsim într-o relaţie pe punctul de-a se face ţăndări? Este necesar să fim zguduiţi puţin pentru a realiza cam cât de mult ţinem la persoana de lângă noi?
Sursa foto : impawards.com
Articole asemănătoare:
- Selena – o poveste ce trebuie auzită
- Insidious – un horror care trebuie văzut
- Esența unui film de dragoste, partea a 2-a: Before Sunset
- Mândrie şi prejudecată
- Adevărata poveste – filmul vieţii mele
Category: Film
Mădălina Buzdugan
Andreea Marc
Irina Ilașcu-Ren...
Catalina
Maxu'
carmen
Georgiana Vieru
Axlandra
chloe
Ines Prodan
Raluca, viata m-a invatat,the hard way, ca abia atunci cand deraiem vedem intr-adevar unde e problema si suntem capabili sa ii gasim solutia. Ca sa nu mai fie nevoie de momentul deraierii trebuie sa intervina maturitatea personala si o data cu ea vine si capacitatea de a schimba lucrurile in bine, pentru ca monotonia in relatie nu intervine din vina celuilalt.
Eu cred ca da. Pentru ca fara sa ne dam seama, incepem sa luam totul ca atare dupa o anumita perioada. Si fie ca apare distanta, fie o alta persoana, important e sa vina un element strain ca sa ne faca sa apreciem ce avem.
Eu cred ca depinde de la om la om, dar majoritatea au nevoie sa treaca prin astfel de experiente care sa le bage mintile-n cap (macar o data).
Nici eu n-am fost exceptie – I’ve learned it the hard way – dar am invatat din asta, am regretat, am trecut peste si acum sunt ferm convins ca sunt altfel de om, un om schimbat, o persoana mai “matura”. Dar intr-un fel asta face parte din evolutia noastra. Putini sunt cei care pot invata totul din greselile altora fara a trece prin experiente care sa le schimbe cu adevarat viata (sa nu mai vorbim de experientele gen “near death” – de care nu stiu cati ati avut parte, dar nu va recomand sa aveti parte).
PS: mi se pare ca ai dat cam multe detalii despre film (un pic cam “spoiler”), dar se iarta, you had to make a point… scopul scuza mijloacele
frumos articol