Tu cînd și cum ți-ai ales viitorul?
March 14, 2014
Aronia, superfructul care te menține
March 17, 2014

Tatăl celuilalt copil

La prima vedere a titlului acestei cărți nu am fost atrasă de ea. Dar când am văzut că e scrisă de Parinoush Saniee, a cărui bestseller – Cel care mă așteaptă – m-a făcut să savurez fiecare cuvințel din carte, am zis că trebuie să o citesc. Și bine am făcut, pentru că, la fel ca și cealaltă, e genul de carte pe care nu o poți lăsa jos până nu o termini. Acel fel de carte care îți întârzie celelalte activități pentru că trebuie să afli ce fac mai departe personajele, alături de care trăiești intens experiențele lor de viață.

Cartea de față are un stil ciclic, pentru că începe cu petrecerea de 4 ani a băiețelului Shahab și se termină cu aniversarea celor 20 de ani ai lui. Shahab este fiul mijlociu al unei familii modeste din Teheran, ignorat de niște părinți care, axându-se prea mult pe muncă și pe îndatoririle zilnice, uită să formeze o familie fericită. Motiv pentru care Shahab nu vorbește cu nimeni, nici măcar cu familia lui. Are prieteni imaginari și refuză să comunice verbal cu cei din jur. Iar pentru asta primește eticheta de ”prost”.

Tatăl, Naser, este un om dur cu trei locuri de muncă, un om care aduce banii acasă, dar uită să le ofere un zâmbet sau o vorbă bună soției și celor trei copii ai săi. Mama, Maryam, este o femeie care și-a dorit foarte mult o carieră, dar care acum trăiește frustrarea de a fi renunțat la ea pentru a-și crește cei trei copii. Fratele mai mare, Arash, trăiește presiunea sub care a fost crescut de tată, cea de a fi cel mai bun din clasă, motiv pentru care a uitat să mai aibă o copilărie. Shadi, sora cea mică, e răsfățata casei, de la care se așteaptă doar să mai anime puțin atmosfera cu zâmbetele ei.

Shahab este atât de înverșunat împotriva tatălui său, încât face tot felul de lucruri pentru a-l pedepsi (îi zgârâie mașina, îi aruncă bunicii sale o cărămidă în cap, face pe el în public), pentru a-l enerva și a-l face de râs pe tatăl său. Mai mult, nu îl recunoaște ca tată și le spune tuturor că acel bărbat este tatăl lui Arash, nu al său. Singura care s-a putut apropia de el și care l-a făcut să vorbească este Bibi, bunica de pe mamă, care a reușit să îl facă să se deschidă prin iubire, înțelegere și acceptare. Fără presiunea că ”trebuie” să vorbească. Așa, copilul ajunge la școală unde este unul dintre cei mai apreciați elevi, devenind ulterior un excelent student la Arte.

În clasa a cincea, când Shahab este premiat și felicitat în cadrul unei festivități școlare, profesorul său ține un discurs prin care afirmă că dezvoltarea lui Shahab se datorează educației excelente primite de la tatăl acestuia. Dându-și seama că de fapt nu a contribuit cu absolut nimic la dezvoltarea copilului său, Naser izbucnește în lacrimi, își îmbrățișează copilul și îi cere iertare în fața tuturor. Scena este imortalizată de unul dintre fotografii de la eveniment și pusă pe peretele din sufrageria casei, pentru a aduce aminte de momentul cheie în care tatăl își cere iertare fiului.

Însă Shahab nu și-a iertat niciodată tatăl. L-a evitat tot timpul și l-a tratat cu aceeași răceală cu care a fost el tratat când era copil. Aflat la cea de-a 20-a aniversare a sa, în casa părinților alături de colegii săi, este întrebat de unul dintre aceștia cine este bărbatul din fotografia de pe peretele sufrageriei. Cu același dispreț față de Naser, Shahab răspunde: ”Este tatăl lui Arash”.

Tatăl celuilalt copil” este o carte nu doar pentru cei care iubesc cărțile bune, dar și pentru părinții care uită că dezvoltarea unui copil se face prin iubire, nu prin cadouri atunci când e cuminte și mustrări atunci când greșește.

Sursa foto: bookaholic.ro

Share
Andreea Ignat
Andreea Ignat
Sunt o femeie fericită, care își trăiește viața din plin, cu zâmbetul pe buze. Sunt mamă, blogger, om de comunicare și PR, iar ca pasiuni bifez cu mare plăcere scrisul și cititul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *