Știți zilele acelea în care aveți impresia că nu veți mai avea niciodată timp măcar de o cafea și de o carte bună? Știți zilele acelea în care haosul domnește în viața voastră de mame cu unul, doi sau mai mulți copii? Haideți, sigur le cunoașteți toate. Eu una le-am trăit din plin în ultimii doi ani. Am visat cu ochii deschiși la o dimineață în care să nu fiu nevoită să mă dau jos din pat decât, poate, pentru a-mi face cafeaua. Am visat cu ochii deschiși la o dimineață în care să stau cuibărită în așternuturi, cu o carte în brațe fără să trebuiască să mă întrerup la fiecare cinci minute pentru a satisface nevoile altcuiva decât ale mele.

Ei bine dragele mele, după aproape doi ani această minune în sfârșit s-a întâmplat. Încă de cu seară mi-am propus acest lucru și iată că mi-a ieșit. M-am trezit în jur de ora 8 (ceea ce e mare minune la mine pentru că piticul meu de aproape 2 ani se trezește zilnic înainte de ora 7), mi-am făcut o cafea, am așezat niște biscuiți și banane pe o farfurie, stafide din plin și m-am întors degragă în pat. Am deschis televizorul, mi-am luat o carte de colorat și mi-am băut tacticos cafeaua. Copilul cel mic și-a văzut de fructele lui, s-a mai jucat cu pisicile, și-a mai luat o carte ”citind” pe limba lui despre pui, rațe, căței și alte animale de la fermă și alte activități specifice vârstei lui.

După o oră s-a trezit și băiatul cel mare de 9 ani dar nu a avut prea multe cereri către mine: nici foame, nici sete, nici nimic. Doar leneveală și din partea lui.

În jur de 10 și jumătate am cam început să mă plictisesc și de desenat și de tv și de lenevit. așa că am mobilizat trupa și am pornit către micul dejun serios. A urmat apoi ordinea și curățenia în casă în timp ce năzdrăvanii s-au fugărit și s-au jucat din plin (pardon, m-au ajutat la curățenie).

Pentru că energia copiilor era de acum destul de mare și riscam să mă aleg cu casa răvășită la loc și pentru că vremea de afară ne făcea cu ochiul, ne-am echipat și am ieșit în parc pentru o partidă de aer rece și de joacă adevărată.

Ora 16 a venit iar copilul mic doarme liniștit, casa e curată, mâncare gătită avem, toate rufele sunt spălate și așezate la locurile loc, copilul cel mare se uită la un film după ce s-a luptat cu niște lecții la limba engleză.

Iar eu… eu privesc uimită în jurul meu și nu îmi vine să cred: chiar mi se întâmplă mie toate astea? Chiar pot eu scrie liniștită un articol, savura un capucino și asculta în tihnă torsul pisicii ce îmi ține companie?

Iată că totul este real iar speranța în zile mai calme, mai tihnite mi-a revenit.

Dragele mele, când simțiți că totul în jurul vostru este haos gândiți-vă că așa trebuie să fie, că e normal, că asta li se întâmplă tuturor.

Dar când liniștea se așterne în casă savurați din plin acele momente. Sunt răsplata tuturor clipelor în care ați simțit că era mai bine dacă vă puteați clona instant. Sunt răsplata tuturor dimineților matinale și tuturor serilor târzii. Luați astfel de zile, îmbrățișați-le și bucurați-vă de ele din plin. Le meritați și cine știe când vă veți mai întâlni cu ele.

November 11, 2017

O zi din viața de mamă la care am visat doi ani de zile

Știți zilele acelea în care aveți impresia că nu veți mai avea niciodată timp măcar de o cafea și de o carte bună? Știți zilele acelea […]
September 25, 2017

Povestea unei zile de luni

Părea o zi obişnuită de luni. Ştiţi voi, una din acelea care pare calmă, liniştită, în care îţi propui să o iei uşor, să începi săptămîna […]