Și cu numele meu cum rămâne?
Ines Prodan
Mi-a plăcut acest articol pentru că ai ridicat o problemă de care multe femei se feresc deși, în adâncul minții lor, se gândesc și ele la ea. Ah! și mi-a mai plăcut pentru că a adus mult trafic pe site :).
E imposibil ca femeie să nu te fi gândit măcar o dată la ziua în care vei fi îmbrăcată cu rochia visurilor tale și vei spune DA. Ziua în care tu ești în mijlocul atenției și toată lumea vine să îți dea cel puțin câte un sfat pentru viitor și să te bată la cap privind regulile unei nunți tradiționale.
Am auzit tot feluri de temeri cu privire la o căsătorie: teama de a fi o gospodină proastă, teama de a fi înșelată, teama de a nu fi o mamă bună, teama de a nu se simți fericită, teama că nu e el alesul. Oare ar trebui să îmi fie teamă că eu nu am nici una dintre aceste temeri? Și poate și mai teamă că eu am una dintre cele mai ciudate temeri posibile?
Mie nu mi-e teamă că nu e EL, sau că nu o să mă descurc la schimbat scutece, la gătit mâncare sau la întreținut flacăra relației. Mie mi-e teamă să îmi schimb numele. Nu doar teamă. Mi-e groază de simt că nu mai am aer când știu că va trebui să renunț la numele meu. Practic, trebuie să renunț la identitatea mea, la cine sunt eu de fapt.
Și nu are nimic de-a face cu el, doar că simt că am reușit să construiesc un nume, un nume cu care mă identific din plin, un nume după care toată lumea mă cunoaște. Și cum aș putea renunța eu la numele meu doar pentru un act?
Articole asemănătoare:
- Gelozică mi-e numele
- Ai rămâne dacă te-ar înșela?
- Și ceasul biologic: tic-tac!
- Coduri nescrise: fostul iubit al prietenei tale
- Dragă scrisoare…
Category: Eu și el
Andreea Marc
irina
Ines Prodan
Teo Grigorie
Lorelaylilu
Georgiana
Cătălina
Zâna Tonegaru
Andreea Popescu
oana
I very second that! Și n-o să-ți mai iasă nici la căutările în Google
.
Dacă o să vorbească cineva despre Ines Maxim în viitor, cel mai probabil voi avea o reacție de genul ”Cine???”
E o chestiune pe care nu puneam deloc accent acum câțiva ani, însă acum e o stare de parcă mi-ar fura cineva buletinul și nimeni nu ar mai ști cine sunt …
pai nu te mai marita… si scapi de stres:))
Ce repede ai găsit tu soluția
) Și să te scap și pe tine de stres? Neeaaah :p
Poti sa pastrezi numele tau si sa-l “completezi” cu al lui Etienne (presupunand ca are vreo intentie, ca din comentariul lui…
). O sa te cheme frumos, Andreea Marc-Ignat 
.
In felul asta toata lumea va sti ca esti tu si va afla de-acum ca esti “completa”
.
M-am dus cu o prietenă să dăm examenul de ieșit din sală. Și când a întrebat-o secretara cum o cheamă, ea zice numele de fată. Eu mă uit la ea, ea își dă seama și zicele numele de căsătorie. Secretara era de-a dreptul uimită și nu știa ce s-a întâmplat. I-am zis că s-a căsătorit și că încă nu acceptă noul nume
Chiar și unite mi se pare furt de identitate 
)
eu zic sa te mariti cu cineva care il cheama tot Marc…ca in buletin altfel decat Andreea Ignat nu va fi.
Eu zic că numele e doar ceva formal. Te defineşte într-o anumită măsură dar nu în întregime. Importantă este personalitatea ta pentru că nu numele te defineşte şi te face cunoscută ci invers realizările proprii au făcut ca numele tău să fie cunoscut. Aşa că poţi construi altceva mult mai solid “în numele iubirii”.
Mai e o soluţie, poate accepta el numele tău. Am o verişoară care a procedat astfel cu soţul ei când s-au căsătorit, aici trebui şi ca el să fie de acord.
Ori cauti tot un Marc
) ori il mariti pe Etiene si o sa fie el Etienne Marc. Daca nu si nu ramai domnisoara si gata…ideea cu care am ramas in cap e ca doar in postura de Andreea Marc poti fi o super mama, bucatareasa si sotie iar daca pierzi Marc-ul pierzi super-puterile 
)
uite vezi..o femeie care intr-adevar stie de ce se marita..
Ați văzut filmul ”Burlacul”? Este un moment acolo în care el, burlac convins, se gândește să o ia de nevastă pe Renee. Și niște bătrânei îl întreabă: ”De ce vrei să te căsătorești cu ea?”. La care el răspunde: ”Pentru că o iubesc”. Răspunsul bătrâneilor: ”Cut the crap. Iubirea n-are nici o treabă cu căsătoria. Întrebarea e nu dacă o iubești, ci dacă ești pregătit să trăiești zi de zi cu ea, să îi fii cel mai bun prieten, să fii lângă ea și când râde și când plânge and so on”. Și eu cred cu tărie în chestia asta. Cred că o căsătorie și o viață alături de cineva presupune mult mai mult decât iubire.
În fine, numele lui nu se va schimba din 2 motive:
1.Nu vrea el
2.Nu vreau eu
Ordinea este aleatorie.
E ușor de zis să renunți la tot pentru iubire, dar când stai și analizezi exact ce înseamnă acest lucru, crede-mă că lucrurile se schimbă. Și când te gândești la lucruri practice, chestia cu ”în numele iubirii” nu își mai are locul. Nu zic că nu cred în iubire și în acte de iubire, însă cred că funcționez la capacitate maximă cu toată identitatea mea.
Stai puţin că ai înţeles total greşit ce am zis eu. Nu am zis că trebuie să renunţi la numele tău “în numele iubirii”. Crede-mă că eu una sunt din păcate mai mult decât realistă şi nu cred în “fairytales”. Dar pur şi simplu repet: tu eşti Andreea Marc pentru cei din jur pentru lucrurile pe care le-ai realizat nu pentru numele tău. Pentru că pot spune numele tău cuiva care nu te cunoaşte şi poate spune: “Cine e Andreea Marc”? aşa cum la fel pot spune numele Andreea Ignat şi să reacţioneze la fel. Indiferent ce nume vei avea lumea te va şti tot ca Andreea Marc, cea de la Belva şi de la UAIC. Aşa că dacă îţi schimbi numele nu îţi schimbi identitatea personală sau profesională ci e doar o chestie formală. Părerea mea:D.
Un nume în acte și un nume ”de scenă”
) Da, ar fi ceva :p
ramai sub andreea marc… ca un pseudonim
cum fac toate autoarele.
Oricum..inca nu te-a cerut nimeni de nevasta..deci nici nu ai de ce sa-ti faci griji ca iti vei schimba numele….
Gata, gata, mă potolesc. Mai bine să comentăm și alte articole că au scris fetele chestii foarte faine astăzi.
Fiecare partener poate sa isi pastreze numele, nu sunt obligati sa si-l schimbe daca nu vor. Mai problematic este cand calatoresti in afara tarii cu copilul minor si nu are acelasi nume ca si tine si poarta numele tatalui si trebuie sa demonstrezi ca esti mama lui, dar nici asta nu e un capat de tara.
Iar numele compus merge de minune, el ramane cu numele lui iar tu cu ambele nume de familie.
E tare faza de final a lui Etienne.
Îmi place de tine că întotdeauna știi ce spune legea și dai sfaturile potrivite
Cât despre ce a spus Etienne … poți să îi strângi mâna și să îl feliciți chiar tu că mă aduce el diseară :p
Numele ca numele dar cu educatia stam bine noi barbatii cea primita de la ele :
Nevasta te invata despre fericire: sa te duci la ma-ta! Sigur se bucura cand te vede
Nevasta te invata despre punctualitate: nu ma interseaza cate beri ai baut, tu trebuia sa fii acasa
Nevasta te invata despre nudism: plec de aici si te las in curul gol
Nevasta te invata despre nulitate: tu fara mine esti un nimeni
Nevasta te invata despre creare: eu te-am facut barbat
Nevasta te invata despre dureri: nu am chef, ma doare capul
Nevasta te invata despre mobilitate: ce-ti fug ochii dupa curu lu’ aia
Nevasta te invata despre otet: ce acra poate fi ma-ta!
Nevasta te invata despre ordine: m-am saturat sa tot adun dupa tine
Nevasta te invata despre botanica: nu mi-ai mai cumparat o floare de nici nu mai stiu cum arata
Nevasta te invata despre juramant: zi sa mori tu ca n-ai baut nimic?
Nevasta te invata despre geneza: inca nu s-o nascut ala care sa dea in mine
Nevasta te invata despre munca in exces: cam multe sedinte peste program ai tu.
Nevasta te invata despre greseli: a fost greseala mea ca ti-am facut toate poftele
Nevasta te invata despre transformare: cand te-am luat erai slab ca o aschie, acum esti gras ca un porc
Nevasta te invata despre ratiune: cand iti vine sa ma inseli, sa te gandesti bine la ce pierzi
Nevasta te invata despre dictie: vorbesti exact ca ma-ta
Nevasta te invata despre necesitate: trebuie sa aduci mai multi bani in casa
Nevasta te invata despre sarbatori: vezi ca vine ziua mea, poate nu-mi cumperi ceva frumos
Eu zic, ca mai in fiecare caz ideea e ce castigi nu ce pierzi. Daca nu castigi nimic, dar te simti constransa, doar asta justifica teama.
Casatoria, zic eu iar, este decizia de a apartine “cu acte” la aceeasi echipa. Si ca orice echipa valabila, e bine ca toti membri “sa poarte tricouri la fel”. In cazul de fata chiar numele. Asa stie lumea ca da, sunteti o echipa.
In rest, in zilele noastre, ar trebui sa fie o continuare, nu un nou inceput.
Dincolo de asta, schimbarea numelui e un mic re-branding facut intr-o perioada in care cele mai mari realizari personale si de echipa foarte probabil apartin viitorului si nu trecutului. Ca orice re-branding trebuie facut cu un scop, daca scopul exista – atunci de unde teama, poate din ne intelegerea lui ? Daca nu exista, atunci de ce sa faci re-brandingul ?
Gandeste-te ca sotul, partenerul de echipa, va fi , declarat, parte din tot ceea ce vei realiza sub noul brand. Si ar trebui sa fie cu atat mai frumos ce realizezi cu cat el a participat – poate cu cafeaua si micul dejun care dimineata ti-au permis sa te faci frumoasa si sa te simti astfel plina de incredere in tine fara sa intarzii la acel meeting important. Poate cu mediul placut si sigur pe care are grija sa-l creeze ca tu sa fii tot timpul moralmente stralucitoare …
Deci da-mi voie sa fiu rau si sa spun ca am impresia ca teama ta e o chestie pur feminina, emotionala, care ajuta la scris posturi pe blog si asigurat ca partenerul de viata nu se plictiseste. Ca orice alta chestie de acest tip, daca te gandesti putin … n-are sens. Of daca ar fi atat de simplu sa exorcizeze omul fricile din voi.
Acum ma poti/puteti certa. Dar, clarificare, vorbeam de teama, nu de faptul ca exista sau nu un impact al schimbarii numelui. Asta nu contest.
Măi, Andrei, nu știu cum se face că de ani de zile scoți capul exact când trebuie și spui cuvintele potrivite, cu calmul specific. Mi-e dor de munte, de traininguri, de ieșirile de atunci și, mai ales, de plânsul pe umărul tău :p
Cât despre ce ai scris mai sus, trebuie să recunosc că ai dreptate. Poate fi o temere a impactului sau poate fi o chestiune pur feminină. Însă m-ai uns la suflet cu termenii ”echipă” și ”re-branding” :p
Da ce motive mai avem de plans draga noastra ? Din problemele pe care ti le pui trag concluzia ca esti “pe drumul cel bun”. Mai pleci si in vacanta … eu is ala care trebuie sa plang, daca vorbim de vacanta.
Pe cand varianta barbateasca a blogului astuia ? Am nevoie de ajutor in a-mi gasi cheful de munca.
BTW, m-am casatorit, daca ai nevoie de consultanta in domeniu, acum am putina experienta
Nu-mi vine să cred
De când? Cu cine? Vreau detalii 
)
La varianta bărbătească a acestui blog ar trebui să te pun în legătură cu Etienne, să coaceți voi ceva acolo :p
Și gata, nu mă mai certa, că nu mă mai plâng de nimic. Toate-s bune și frumoase. Dar parcă nu aș mai fi femeie 100% dacă nu aș mai găsi măcar un motiv să mă plâng un pic
)
nu-mi vine sa cred cate comentarii a starnit acest articol… nu stiu daca s-a luat in calcul o varianta f simpla: te poti casatori cu cineva si fiecare sa-si pastreze numele…
Salut,
Prietena mea s-a gandit ca nu vrea sa-mi poarte numele dupa casatorie. I-am zis scurt ca in cazul asta n-o sa existe nici o casatorie la care sa fim noi doi partasi. De ce? Simplu! Este vorba de numele de FAMILIE. Pai cine e familia ei? eu sau Tacso? Momentan e tacso, in caz de casatorie as fi eu. Daca nu vrea sa fiu eu atunci nu vrea sa se casatoreasca. Nu-i caz de despartire, stam si asa prieten si prietena pana cand ii vin mintile in cap. Asa ca fetelor care va ganditi sa va pastrati numele, daca barbatii vostrii accepta demonstreaza ca nu sunt barbati ci niste papagali care ar face orice pentru un pic de pasarica. Daca d-astia vreti n-aveti decat sa va pastrati numele de FATA! ca o sa muriti domnisoare batrane sau mai rau… veti divorta dintr-o relatie nesatisfacatoare. Dumnezeu a dat ordin ca femeia sa fie data in grija barbatului. Cu creatorul nu te targuiesti,oricat de emancipata ai vrea tu sa fii, daca il ignori atunci si el te ignora cand zici “Doamne ajuta!”. Unde El nu binecuvinteaza, se alege praful. 2 nume de familie? 2 familii -> divort.
@Iulian: ahahahahahahahahahahaha
)
P.S. Ce e aia “tacso”?
Eu nu inteleg de ce trebuie sa te mai casatoresti daca pierderea numelui e o problema…
Gandeste-te, daca te casatoresti:
- o sa trebuiasca sa faci un copil ceea ce inseamna ca in mare parte o sa iti pierzi independenta. In ziua de azi (unele)femeile sint independente, au cariera, fac afaceri. Asta cu copii, sotul, familia e ptr alea care nu au pretentii de la viata.
- cu un copil nascut, timpul ptr tine se limiteaza la lucruri greu de acceptat: spala, fa manacare, munceste, fa curatenie etc.
Cum sa nu mai iesi cu fetele din cauza copilului? Sa nu mai ai viata sociala? Sa nu fii libera? Toate astea ptr el? Say no.
- clar pierzi numele, pe langa multe altele. Dar numele, ce te faci fara numele tau..o sa stie lumea ca te-ai maritat…eventual numele lui nu rezoneaza.. problemele existentiale abia acum incep.
Imagineaza-ti ca prietenii or sa aiba o problema in a te striga. Dupa prenume sau dupa nume. In plus, o problema mare e buletinul, trebuie schimbat. Fuck dat de multe probleme.
- o sa trebuiasca sa iti suporti sotul, care barbat fiind, o sa faca lucruri pe care in timp nu o sa iti mai convina.
Nu uita, barbatii sint niste copii rai: trebuie sa ii hranesti (piept), sa ii speli si cureti (sint niste handicapati, fara maini si picioare nu poti avea grija de tine), sint gelosi (pana sa inceapa meciul)si au probleme existentiale (nu spala vase, nu stiu unde si-au lasat hainele, obisnuiesc sa nu tina cont de detalii importante).
- ma opresc aici, e posibil ca lucrurile astea sa se intoarca impotriva mea.
In concluze, nu te marita … lasa pe alta sa ii poarte numele ..oricum numele lui nu te merita. Foloseste-l si tu ptr scopuri simple (sex, plimbari, cina, vacante etc), lasa pe alta sa ii poarte numele …tu pasteaza barbatul, uneori..
(bad joke)
Tacso= tatal ei
) si da, vorba lui Krumel, daca nu esti facuta sa te mariti stai in banca ta! daca nu esti dispusa sa faci compromisuri pt un copil nu-l mai face, decat sa-l faci si dupa concediu de maternitate sa-l abandonezi la bunici. Unele lucruri desi invechite, isi au rolul lor. Si daca e asa important numele de familie pentru voi de ce nu credeti ca sexul (M sau F) e mai important in identitatea si personalitatea voastra precum si indeplinirea rolului in societate. Daca voua va place sa faceti chestii care in mod normal ar fi facute de barbati faceti-le dar nu va asteptati ca barbatii sa va preia din atributii pentru asta. Deja m-am saturat de santajele voastre emotionale, o faceti de mii de ani si va credeti miezul din dodoasca. Asa s-a ajuns ca un coleg de-al meu sa nu stie cum sa mai faca sa se desparta de prietena lui care face ce-o taie capul si ia decizii numai de capul ei, desi el o intretine si culmea, tipa s-a autoinvitat sa se mute la el acasa… ca in “Breaking all the Rules”. Ce s-a intamplat cu femeile care se intreceau in curatenia gulerului de la camasa sotului? Femeile alea chiar erau fericite, ce sa mai zic de sotii lor.
Ah si nu uita: unii barbati au vazut glontul.
Exista o conspiratie despre invadarea pamantului de catre femei, despre barbatii care devin sclavi, despre faptul ca femeile vor conduce doar ele lumea, despre ziua internationala a menstruatiei, despre gaura neagra(?!) si nu in ultimul rand despre glontul pe care doar barbatii adevarati il pot vedea.
Fuck, cate probleme existentiale au oamenii in ziua de azi. Am inteles ca selectia naturala se termina in 2012, propun deci rabdare.
@Iulian: esti incredibil!
)
Promit ca de maine o sa am un nou scop in viata, acela de a ma intrece in curatenia gulerului camasii prietenului. Daca asta e secretul fericirii, asta o sa facem toate!
Ce tot atata emancipare, bai?
Referitor la comentariile lui Iulian: “te-ai maritat cu mine sau cu tac`tu?”
@Krumel: nici nu e nevoie de prea multa rabdare, mai este un pic… dar cred ca`s doar barfe
Măi băieți, da cum ați ajuns voi la ideea de femeie independentă care își manipulează partenerul? Ceva frustrări pe acolo? :p Nu, nu îmi vreau independența. Vreau o familie foarte mult și ideea era doar de o anumită teamă de schimbare de nume. Atât.
Faza cu odraslele lăsate la bunici m-a dat pe spate. Adică … de unde până unde? Nu-s nici o bunăciune de 90-60-90 care vrea să își păstreze silueta, nu sunt ahtiată după carieră și nici nu pun pe primul loc ieșirile cu fetele sau viața mondenă. Mă întreb dacă ați citit tot sau dora dacă ați frunzărit, ați înțeles ce ați vrut voi, ați alimentat cu experiențele personale și apoi ați comentat …
Și btw, ador ”bărbații” care bat cu pumnul în masă că ei sunt capul familiei în casă, dar aruncă repede cu injurii la adresa bărbaților care rezolvă aceste probleme pe calea comunicării
“Ce s-a intamplat cu femeile care se intreceau in curatenia gulerului de la camasa sotului?”
…ce m-am stricat de ras de dimineata….
@Andreea: Una e sa comunici, alta e sa taci si sa inghiti. Eu unul nu ma dau in laturi de la comunicare, ma consider un om deschis la multe variante. Prefer diplomatia in favoarea dictaturii insa unele lucruri nu pot fi negociate. Asta cu numele, pentru unii, printre care ma numar si eu, e ca si cum mi-ar zice femeia ca daca mai vreau pasarica trebuie sa ma castrez inainte.(in cazul in care nu stiti eunucii nu erau deloc impotenti, erau castrati doar ca sa nu le lase gravide pe femeile din harem, nu si sa le pastreze virtutiile) In astfel de situatii nu se poate negocia. Singurele solutii sunt:
1) Pui piciorul in prag(recomandat)
2) Taci si inghiti(nerecomandat)
3) Pasarica muta-ti cuibul si te du(sucks but at least you get to keep your family jules)
@iulian.
mai poti da niste exemple de lucruri ce nu pot fi negociate?
@Lu: Cred ca ai ceva de impartit cu sotul/prietenul si vrei sa vezi daca ai vreo sansa sa-l convingi. Din pacate chestiile aste difera de la barbat la barbat. Cred ca si voi aveti chestii care nu pot fi negociate, cum ar fi sexul anal. Daca nu sunteti dispuse sa-l faceti nu va poate forta nimeni. Si aici exista variante:
1)Decizi sa incerci si iei o decizie in cunostinta de cauza(recomandat)
2)Pui piciorul in prag si spui NU!(aici rezultatul depinde si de partener, daca e obsedat se va duce la panarame sa-si indeplineasca fantezia)
3)taci si inghiti(nerecomandat)
@iulian.
mai poti da niste exemple de lucruri ce nu pot fi negociate?
ma refeream la lucruri despre care tu crezi ca nu pot fi negociate (din punctul tau de vedere)
@Lu: Cred ca ai ceva de impartit cu sotul/prietenul si vrei sa vezi daca ai vreo sansa sa-l convingi. Din pacate chestiile aste difera de la barbat la barbat.
prietenul meu face tot ce vrea, daca sunt de acord:.
si de ce “din pacate”? te-ai plictisit de unicitate?
discutia are ca motivatie simpla curiozitate… feminina
@iulian.. a da.. si analogia intre schimbarea numelui si sexul anal e… cum se zice.. “ma-sa”.
@Lu: Poate ai ceva de impartit si cu “Ma-sa” ca tot am vorbit de “Tacso”. Intotdeauna trebuie sa existe o competitie intre prima femeie din viata barbatului si ultima(spera ea). Noi nu prea intelegem de ce exista dar observam competitia asta si de multe ori picam la mijloc, ca ultima pereche din cei mai la moda blugi intre doua potentiale cliente. In majoritatea cazului nici una nu se alege cu blugii sau se aleg cu cate o jumatate care nu satisface pe nici una. Dar despre asta… in alta discutie
Poate la mine pe blog… sa fiu si eu mai unic 
emigreaza in Irlanda si ia-ti cetatenie irlandeza. Parintii isi pastreaza numele. Copiii preiau un sufix in functie de sexul copilului. Vezi pe wikipedia cum e cu numele irlandeze. Si in felul asta te-ai scos.
Sau, vorbesti cu tipul sa ia el numele tau. Ca se poate. Big deal.
sau… daca nu iti place sistemul irlandez… poti incerca cu cel islandez, numele islandeze sunt pe un sistem mai simplu. Dar acuma, tot trebuie sa fii cetatean al acelei tari ca sa poti. E suficient de distractiva treaba ca sa nu-ti mai faci probleme ca ti-ar fura cineva identitatea pe sistemul nostru de schimbare a numelui (de familie)
Adevarul e ca si eu m-am gândit la asta de câteva ori şi e cam ciudată treaba. Îl schimbăm sau nu? Sau, mai bine, nu ne luăm?
In Franta, de exemplu, o femeie poate folosi numele sotului, dar in orice act, ea apare cu ambele nume. Sau apare, ceva de genul, Maria Ionescu, née Popescu. Din cate stiu, la starea civila de la noi, fie accepti numele sotului, fie el iti accepta numele (da, se poate!), fie amandoi veti avea ambele nume. La urma urmei, asta nu ar trebuie sa fie o temere, intrucat ar trebui sa primeze entuziasmul de a-ti imparti viata cu masculul mult iubit si nu faptul ca renunti la numele de familie cu care esti de atata timp obisnuita.. La urma urmei, (poate suna putin traditionalist), renunti la familia ta in care ai crescut, si alaturi de masculul mult iubit iti construiesti o viata, o familie..
Eu si sotul meu am cazut de acord (eu am venit prima cu propunerea, recunosc) sa ne reunim numele.
nu te mai luam de nevasta.”
Cand o cunostinta a auzit de chestia asta pentru prima oara reactia lui a fost: “daca eram in locu’ lu’ barbacto
Tipul e casatorit si crede ca e treaba sotiei sa ii stranga de prin casa hainele aruncate aiurea de el. Si e normal ca sotia sa gateasca. DOAR sotia. Ce mai…un fel de iulian asa, cu tot cu gulerul lui de la camasa. Ce ma bucur ca nu m-ar mai fi luat :-d