bani
Când alergăm ca hunii și nebunii după bani
May 30, 2017
machiaj
Mai ții minte când te-ai machiat prima-prima dată?
June 4, 2017

Reguli de bună-purtare față de copiii mici, așa ca de 1 iunie

copii_parc_balansoar

E 1 iunie, prima zi de vară și ziua copilului. Cu toții suntem veseli (sau încercăm să fim) și dorim să ne bucurăm de această zi, care cu piticii din dotare, care cu sufletul rămas la vârsta copilăriei. Ne pozăm copilărește cu diverse măști și filtre amuzante de pe Instagram sau Snapchat, alături de proprii copii sau scotocim după pozele din copilărie. Aș putea să zic că este o zi frumoasă, dacă nu mi-ar fi frică de socializare atunci când ies cu fetița din dotare la plimbărică.

Da, sunt sălbatică și câteodată mi se face frică să scot copilul din propria curte deoarece am avut norocul să dau peste diverse specimene de oameni sau peste diverse situații care au făcut să mi se ridice părul pe spinare de nervi, de frustrare, uneori de neputință. Dacă nu am trăit eu personal diverse situații, atunci mi-au fost povestite de prietene sau alte mămici la fel de revoltate ca și mine.

Concluzia la care am ajuns? Deși nu-mi plac generalizările, de data asta voi generaliza la modul grosolan: Nu știm să ne comportăm cu copiii mici! O serie de oameni a rămas blocată undeva în epoca de tristă amintire și servește copiilor replici de atunci, o altă serie nu are copii la rândul ei și atunci nu prea știe ce să facă în prezența unuia (pe aceștia îi scuz. Care dintre noi am fi știut înainte de a deveni părinți?), o altă categorie are impresia că un copil mic este o jucărie a cărei rotiță se poate învârti după bunul plac, iar unii au păreri diferite despre cum ar trebui să-ți crești tu copilul pe care țin neapărat să ți le împărtășească, fie că ai tu chef să le asculți, fie că nu. Toți românii se pricep la fotbal, politică, medicină și parenting, bineînțeles.

Și pentru că astăzi e totuși 1 iunie și pentru că ne dorim să fim cu toții fericiți, relaxați și empatici, haideți să vă pun la curent cu ce consider eu că ar fi niște minime reguli de bună-purtare față de copiii mici.

Nu oferi de mâncare/vreun aliment unui copil pe care nu-l cunoști fără acordul părinților. Da, știu copiii sunt drăguți și-ți vine să-i mănânci din priviri și poate că respectivul copil se uita la tine cu poftă cum mănânci dintr-o înghețată și ți se pare că vrea și el și că faci o faptă bună dacă-i oferi. Ei bine, nu, nu faci! Înainte de a oferi orice aliment unui copil, întreabă părintele dacă e de acord. E atât de simplu și ține și de bun-simț, până la urmă. Nu știi ce dietă alimentară are respectivul copil, ce restricții alimentare, ce teren alergic, pe scurt nu îi cunoști istoricul medical. Nu cred că vrea nimeni să riște un șoc anafilactic în parc.

Asta am pățit-o și eu de multe ori și ghiciți de câte ori am fost întrebată dacă e OK? De mai multe ori de aceeași persoană, mamă la rândul ei având în dotare un copilaș de aceeași vârstă cu fetița mea. În rest, eu eram o anexă pe acolo. Cel mai mult m-a indispus când copilului meu i s-a oferit direct în mânuță o căpșună (că tot e sezonul), fără a fi eu întrebată. Din fericire, fructul era spălat, însă nu asta m-a deranjat. Fetița mea are doar un an și trei luni și știm cu toții că la unii copii căpșunile pot da alergii grave. Până să mă prind eu ce face, copilul a și mușcat din ea. Din fericire, am trecut peste episod fără să invoc toți dracii din Iad, însă chiar i-ar fi căzut gura persoanei respective dacă mă întreba dacă e OK?

Păstrează etichetările pentru tine! Cuvintele de genul ești copil mare, ești cam obraznic, ești urât când plângi, rușine și alte variațiuni pe această temă nu-și au rostul în relația cu proprii copii sau nepoți din dotare, cu atât mai puțin cu un copil străin pe care-l vezi în parc pentru prima dată. Fiecare părinte are propriul stil de a gestiona crizele de nervi sau nevoile de bază ale copilului său, iar aceste cuvinte aruncate din dorința de a ajuta la unii sau de a se băga în seamă la alții, nu fac decât să provoace frustrare și copilului supărat și părintelui aflat la nevoie. Vrei neapărat să ajuți? Vezi-ți de treabă! Chiar dorești să te bagi în seamă? Întreabă părintele discret dacă poate fi ajutat și retrage-te la fel de discret dacă răspunsul este nu, mulțumesc!

Interacționarea cu un copil mic presupune în primul rând respect. Un copil mic este un om mai mic, nu o jucărie. Replicile de genul Hai cu mine! Te fur de la mami! Dă-mi și mie jucăria ta! Dă-mi și mie din mâncarea ta! Și alte variațiuni de acest gen nu au ce căuta în interacțiunea cu un copil mic, mai ales străin. Un copil, chiar dacă este mic, are și el ceea ce se numește spațiu personal, deci nu poți să-l apuci de mână când și cum dorești tu (că doar e o glumă, nu?). Un copil mic are și el anumite preferințe în ceea ce privește socializarea și străinii. Sunt copii care se sperie și reacționează urât în prezența oamenilor pe care nu-i cunosc. Doar pentru că ești tu mai mare, nu înseamnă că acel copil trebuie să-ți și răspundă. Nu te cunoaște, de ce ar face-o? La fel cu împărțitul lucrurilor. Tu ai da din mâncarea ta unui străin dacă ți-ar cere pe stradă? Dar telefonul sau portofelul? Le-ai da așa pur și simplu ca să arăți că ești generos?

Dacă într-adevăr dorești să interacționezi cu un copilaș, verifică întâi dacă părinții sunt OK cu asta și comportă-te cu respect. Prezintă-te tu primul, vorbește-i de la același nivel de înălțime și nu lua personal un eventual refuz sau reticență.

Nu mai atinge bebelușii altora! Cât era Ana mititică și încă nevaccinată, trăiam într-un continuu stres atunci când ieșeam din casă de frică să nu tabere binevoitorii pe copil. Din nou, da știu, un bebeluș e dulce și-ți vine să-l pupi, să-l atingi, să-l iei în brațe, dar pur și simplu abține-te! Un bebeluș are un sistem imunitar insuficient dezvoltat și dacă este deja obișnuit cu microbii care circulă prin propria casă sau cu cei ai părinților și fraților din dotare, asta nu înseamnă că trebuie să se obișnuiască și cu ai tăi, străinule de pe stradă.

Cel mai tare mă enervează la români pupatul mâinilor bebelușilor. Copilașii stau cel mai mult cu mâinile prin guriță, iar pupatul mâinilor unui bebeluș este echivalent cu a-l pupa pe gură. Saliva ta va ajunge în gurița lui, te-ai gândit la asta? Nu vreau să înșir aici potențialele boli care pot fi transmise copilului astfel, dar ați prins ideea. Și încă o dată! Oricine ați fi, prieten, rudă sau simplu străin prietenos, un copil nu se ia în brațe fără a primi acordul părintelui. Punct.

Ești sau nu ești părinte la rândul tău, păstrează sfaturile nesolicitate despre creșterea copiilor pentru tine! Cred că regula asta e suficient de clară pentru toată lumea. Eu nu mă duc la un anumit profesionist, medic de exemplu, să-mi dau eu cu părerea cum ar trebui să-și facă treaba și ce diagnostic ar trebui să pună într-o anumită situație. Așa și cu părinții. Fiecare cu propriile credințe, obiceiuri, tabieturi și așa mai departe. Atât timp cât copilul respectiv nu este pus în pericol, chiar nu ai de ce să intervii nesolicitat.

M-am gândit că de 1 iunie va fi plin de părinți și copii prin parcuri, locuri de joacă și centrele orașelor, așa că acest articol a fost scris din dorința de a conviețui în bună pace unii cu alții, părinți sau nepărinți. Regulile de mai sus sunt totuși valabile și în restul zilelor, că doar nu ne aducem aminte să respectăm copiii doar de ziua lor și de Crăciun. La mulți ani tuturor copiilor mari și mici!

Sursă poză: www.magazinsalajean.ro

Share
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetiță frumoasă foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *