prietena mea geniala carte
Prietena mea genială în lumea bărbaților
September 8, 2017
cărți-dezvoltare-personală
Cărți de suflet despre dezvoltarea personală
September 11, 2017

Poveste semi-amuzantă despre legătura de dragoste (nu de pătrunjel) dintre gospodină și rețetă

De mică știu de la mama că ingredientul principal pentru orice rețetă este „dragostea”. De fiecare dată când o vedeam pe mama gătind, zâmbetul îi era până la urechi iar când îmi întâlnea privirea, primele vorbe pe care mi le adresa erau „fără dragoste, nu iese mâncarea gustoasă!”.

Așa că, atunci când m-am mutat cu iubitul și mi-am asumat responsabilitatea de a pune mâncare pe masă, mi-am adus aminte de cuvintele ei. Și cum dragostea era la cote maxime și mă topeam efectiv de fiecare dată când realizam că am făcut un pas măreț în relație, mi-am imaginat că prima oară când voi găti va fi ca-n povești: păsărelele vor zbura în jurul meu și-mi vor lega șorțul cu buline, toate ingredientele vor fi la îndemână, legumele se vor tăia aproape singure în niște cubulețe perfecte sub puterea cuțitului magic, mânuit fără emoție de mâna mea, iar pulpele de pui se vor deplasa în pași de dans spre tavă, în timp ce pe fundal va cânta Freddie Mercury „Don’t stop me now”.

Numai că imaginația mea e prea bogată, iar realitatea nu se pupă de fiecare dată cu ea. Așa că prima oară când am gătit pulpe de pui cu legume la cuptor, mi-am dat seama de ce începătoarele în arta culinară nu au bloguri de rețete. Și dacă au, nu scriu chiar tot ce se întâmplă în bucătărie în timp ce (încerci să) gătești.

Să vă introduc în atmosfera din bucătăria mea, în prima mea tentativă culinară:

„Să pregătim ingredientele!”

 Scot cartofii din sac, îi curăț, îi spăl și îi tai.

„Oare nu trebuia să pregătesc pulpele înainte? Oh, ba cred că da. Să le scot din congelator!”

Las cartofii tăiați pe tocător și trec la pulpe.

„Hai să nu ne pierdem concentrarea și buna dispoziție, Alexandra! Dragostea trebuie să-ți rămână principalul ingredient. Nu se întâmplă nimic dacă ai greșit ordinea…”

Ca să mă încurajez, desfac o doză de bere și iau două guri. Bag pulpele la cuptorul cu microunde și aștept să se decongeleze. 5 minute.

„Ia să vedeeeeem! Ce naiba?! Tot ca stana de piatră sunt! Mai băgăm 5 minute… hai 10, să fiu sigură! Și-n timpul acesta, pot să pregătesc ciupercile și ceapa.”

Desfac o conservă de ciuperci și scurg uleiul. Le pun într-un castron și le dau deoparte. Iau o ceapă medie și încep să o curăț.

„Hai că nu-i așa rău să gătești! Mai ales dacă o faci cu dragoste. Of, câtă emoție pe capul meu, deja-mi dau lacrimile și nici n-am început să tai din ea. Ce Dumnezeu am de bocesc? Acum înțeleg de ce tata își punea ochelarii de scafandru când curăța și tăia ceapă!”

În timp ce toată dragostea mi se scurge pe obraji, aud sunetul de la cuptorul cu microunde care mă anunță că pulpele mele nu mai sunt siameze și pot fi despărțite fără intervenție chirurgicală. Las ceapa pe masă, mai beau o gură de bere și scot pulpele. Nu sunt nici acum tocmai dezghețate dar îmi aduc aminte ce mi-a spus mama, că dacă le bag sub jetul de apă, o să-mi fie mai ușor. Dau drumul la robinet și îmi adun toate forțele.

„Haideți pulpișoare! Știu că dragostea e mare dar n-aveți de ales. Trebuie să vă separ!”

Când mai, mai că eram gata să mă urc cu totul în chiuvetă ca să am unghiul de tragere mai bun, pulpițele îmi fac o surpriză și se despart cu patos, împroșcând lacrimi de rămas bun pe toată fața mea, deja roșie de la atâta concentrare. Le las pe cele două suferinde în castron și trec la următoarele două, care probabil au văzut de la suratele lor că n-au de ales și s-au pupat de adio mai repede.

 „Bun, să le spălăm un pic și să le condimentăm! Dar, vai, ce-i cu rămășițele acestea de pene pe ele? Oare merg smulse? Să ne punem unghiile la contribuție! Rahat, îmi alunecă mâna! Șșșt, Alexandra… nu te enerva! Nu uita de dragoste! Hai cu dragoste, hai ieșiți de acolo fi-v-ar dragostea de râs să vă fie!”

După vreo zece încercări eșuate, mă așez pe scaun și meditez la soluții pentru problemă, în timp ce mai savurez o gură de bere. O imagine cu mama pârlind niște pulpe la ochiul aragazului îmi pătrunde în minte.

„Aha, asta trebuie să fac! La pârlit cu voi, nenorocitelor… cu dragoste, bineînțeles!”

După ce termin cu ele, arunc o privire pe tocător și observ cartofii, care mă așteptau cuminți.

„Pfff, oale și tigăi, polonice și teluri! Trebuia să-i pun în apă, să nu se înnegrească!”

Iau repede un bol, îl umplu cu apă și îi rezolv pe cartofi. Dau bolul deoparte și scot condimentele din dulap. Fac un mix repede, într-un castron, cu cimbru, sare, praf de usturoi, piper, coriandru, chilli și boia de ardei dulce. Pun un pic de ulei și amestec.

„Oare să o sun pe mama să văd dacă fac bine? Mmm, n-o mai deranjez. Ia să arunc o privire pe Maestrul Google, cunoscător în toate, primul ales dintre motoarele de căutare și motivul principal de stres al medicilor de pretutindeni. N-o fi el soluția la vindecarea bolilor, dar poate-mi arată dacă fac pașii potriviți în rețeta asta!”

Ajung la un filmuleț cu o tipă, Jamila, care îmi arată cum condimentează ea pulpele și legumele folosindu-se de o spatulă. Termin doza de bere, mă înarmez și eu cu spatula și trec la fapte. După nici un minut, constat că n-am îndemânarea necesară și că în orice direcție aș mișca ustensila, în loc să condimentez cartofii, îi arunc afară din castron.

„Fi-ți-ar spatula… mama băga mâinile și rezolva problema. Let’s get our hands dirty, bitches!… Dar cu dragoste, nuuuumai cu dragoste… ”

Ca să  nu lungesc povestea, pot spune că la final, tava pe care urma să o bag la cuptor arăta impecabil (da, da, și conținutul. Nu fiți răi!). Dar eu arătam de parcă abia mă întorsesem din război. Nicio păsărică nu-mi legase șorțul, era să-mi pierd vreo două degete când încercam să o fac pe mastercheful la tăiat legumele, care nu au fost nicio clipă cubulețele perfecte pe care mi le imaginam, iar Freddie Mercury a fost înlocuit de hitul domnișoarei Delia, care-mi cânta undeva în străfundul minții: „Da, mamă, sunt beată, pentru că altfel nu le pot tăia… și n-am nevoie de iertarea ta, dragostea nu era chiar tot ce trebuia…”.

sursa foto: huffingtonpost.com

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *