cârlig auto
Când vacanța în familie e trasă de un cârlig
June 9, 2017
replica
Când îți dai seama că ești doar o replică a surorii tale…
June 13, 2017

Mentorilor mei

De mică am știut ce vreau să fiu sau să fac mai exact.

Țin minte și acum acel moment. Eram prin clasa a II-a sau a III-a și avusesem o compunere de făcut. Mai mulți colegi au citit compunerile și apoi, la urmă, am citit și eu. Cu emoție și cu intonație citeam (deși nu mai știu ce anume am scris) țin minte sentimentul trăit. Se făcuse liniște-liniște în clasă, toți ascultau plini de emoție, iar după ce am terminat de citit toată lumea a mai tăcut câteva secunde.
Tăcerea unor copii atât de zvăpăiați, dar mai ales a învățătoarei mele, mi-a transmis faptul că făcusem o treabă bună.
Și acum după atâția ani mă gândesc la ce a însemnat liniștea aia pentru mine. În primul rând a fost pentru prima dată când am avut încredere că am realizat ceva deosebit, apoi acel lucru, adică scrisul, îmi făcea plăcere. În al treilea rând de atunci încolo am obținut susținerea învățătoarei mele…iar acum am ajuns la ceea ce doream să spun: că a contat atât de mult să fiu susținută în această pasiune a mea. Acum știu că mulți dintre voi nu ați putea să spuneți asta despre educatorii, profesorii sau învățătorii voștri, dar cei ce ați întâlnit oameni speciali ce v-au fost mentori, hai să le mulțumim.
Un alt lucru pe care mi-l aduc aminte este că în compunerea aia am folosit expresia ”aerul fragrant”. Și la fel cunoașterea unor cuvinte mai complicate mi s-a tras de la un alt mentor pe care l-am avut: bibliotecara de la școală. Țin minte că după sfârșitul primei săptămâni de școala, din clasa întai, m-am dus la ea și i-am spus că aș vrea să mă abonez la bibliotecă. S-a uitat la mine, a văzut că sunt un țânc, și mi-a spus ca nu îmi face că îs prea mică și nu știu să citesc. M-am uitat la ea cu ochi umezi și, fără să o contrazic, i-am spus că voi lua doar cărți cu desene. Așa că mi-a făcut abonament și am reușit să învăț tot felul de cuvinte savuroase.
A treia persoană care m-a încurajat în pasiunea mea a fost profesoara mea de română din generală. Cumva am simțit în generală în permanență și supraveghere învățătoarei mele care îmi punea poeziile la panoul școlar.
Ce vreau să spun este că am știu mereu ce vreau să fac, dar am și avut parte de oameni care m-au ghidat și au tăcut când a fost cazul ca să îmi permită să trag aer în piept și să am mai mult curaj.
Acest articol este pentru ei, mentorii mei din trecut.
Și pentru cei din viitor pentru că sunt convinsă că vor mai fi.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *