Memoriile lui Eliade
Tot călătorind de pe un continent pe altul anul acesta, am întâlnit o sumedenie de oameni interesați de istorie si religii. Bineînțeles in discuțiile noastre interminabile am ajuns și la Eliade și m-am bucurat să constat că nu are nevoie de nici o prezentare în afara granițelor noastre.
Dar motivul pentru care am vrut să îi citesc memoriile e ignoranța mea în ceea ce privește omul-Eliade. Din nefericire, nu am găsit librarie românească dispusă să îmi trimită memoriile în Coreea, deci am fost nevoită să citesc primul volum în engleză. Nu am fost dezamagită.
Povestea din spatele omului ne arată că Eliade, copil fiind, era mai pasionat de a cutreiera străzile Bucureștiului și de a-i descoperi colțișoare noi decât de a scrie. Convinși că în timp își va pierde vederea, părinții i-au interzis să citească orice în afara cărților pentru școală ceea ce l-a determinat să citească în timpul nopții, sub pătură, până simțea lipsa acută a aerului. Tânărul Eliade studia ore întregi limbi noi pentru a putea citi textul original al cărților de care avea nevoie în cercetările lui. Credea cu ardoare în elevare spirituală prin studiu și observație, ceea ce l-a impulsionat să plece în India. Eliade declară că era atât de absorbit în tinerețe de lumea ideilor în care trăia încât a adus multă suferință oamenilor dragi. La întoarcerea din India, el realizează că dezvoltarea și exprimarea intelectuală din perioada interbelică va înceta curând și o mare liniște va cuprinde Romania odată cu stabilirea comunismului.
Deși nu am terminat decât primul volum, am ramas impresionată de perseverența lui Eliade în a oferi ceva de valoare literaturii române și istoriei. Cu toate acestea, ce face primul volum memorabil este evocarea sinceră a emoțiilor pe care orice tânăr le simte la un moment sau altul; frica, îndoiala de sine, dorința de a pleca în lume pentru a descoperi lucruri noi sau încăpățânarea de a crede în propriile-i idei.
Sursa foto: flamuraverde.wordpress.com
Articole asemănătoare:
Mădălina Buzdugan
Andreea Marc
Irina Ilașcu-Ren...
Catalina
Maxu'
carmen
Georgiana Vieru
Axlandra
chloe
Ines Prodan
Si eu sunt indragostita de Eliade, un adevarat geniu, care a demonstrat ca prin munca, perseverenta si dedicare. Adevarul este ca astfel de oameni in general uita de ei si se dedica total cercetarii si studiului, punandu-si propria viata in slujba umanitatii.
scuze, nu am putut corecta comentariul. Vroiam sa spun ca: a demonstrat ca prin munca, perseverenta si dedicare se ajunge la performanta.
Intr-adevar a uitat de el, Anca. Pe masura ce se apropia de varsta de 30 ani devenea tot mai detasat de relatiile de suflet din viata lui. Marturiseste de multe ori cate framantari a avut din cauza faptului ca nu parea sa poata oferi destula afectiune oamenilor care l-au iubit si sprijinit.
Recomand cu mare caldura una din cartile mele preferate: Jurnalul adolescentului miop autobiografie absolut senzationala. Eu asa am facut cunostinta cu marele Eliade.
Romanul adolescentului miop l-am citit, desi daca as relua lectura, as intelege-o mai bine decat in urma cu 15 ani. Memoriile insa isi tot asteapta de ceva timp momentul prielnic. Irina, articolul tau mi-a facut dor sa-l recitesc pe Eliade.
Romanul adolescentului miop m-a impresionat si pe mine foarte mult si…acum, ca ai pomenit de el, mi s-a facut dor. Cred ca o sa-l recitesc:)
georgiana, good choice! daca vrei, chibitam?
Apropo de experienta din India si Maydei este absolut superba
Fetelor, ma faceti sa vreau sa-i recitesc si eu din literatura! Tin mine ca nici eu nu am putut lasa din mana “Romanul adolescentului miop” acum multi ani.
Anca, imi pare bine ca vrei sa citesti Memoriile. Astept cu mare nerabdare sa imi vina si urmatoarele volume! Romanul adolescentului miop e autobiografia adolescentului Eliade si Memoriile sunt ale omului matur, deci ar fi interesant de citit cartile una dupa alta.
Carmen, ai citit cartea scrisa de Maitreyi drept raspuns pentru romanul scris de Eliade despre povestea lor? Se cheama “Dragostea nu moare” in romana, daca tin bine minte. Sunt curioasa sa citesc si perspectiva ei
Da am citit-o insa nu se compara…
E frumoasa cartea lui Maitreyi dar sunt foarte multe puncte care se contrazic. De la Eliade mi-a placut mult Nunta in cer.
Banuiam eu ca nu sunt la fel povestile. Rar se impaca versiunea feminina cu cea masculina, mai ales daca luam in considerare si diferentele culturale profunde dintre Eliade si Maitreyi.
O da, si Maitreyi mi-a placut foarte mult, dar si Dragostea nu moare. Cu ocazia acestei discutii imi dau seama ca le-am citit cu mult timp in urma si merita reluate, mi s-au mai sters din impresii.