Loránd Soares-Szász: O soție fericită înseamnă o viață fericită
Hai să facem mai întâi cunoștință. Pentru cei care nu au avut încă plăcerea să te întâlnească: cine este Loránd Soares-Szász?
Pe scurt: un tânăr care vrea să demonstreze că orice e posibil.
Mai pe larg: M-am născut într-un mic sătuc de lângă Reghin, unde mi-am petrecut și copilăria pănă la varsta de 9 ani. Lecția cea mai importantă pe care am învăț-o aici a fost să iubesc și să respect munca … orice fel de muncă. Mic copil fiind, mergeam cu bunicii și părinții la adunat de fân, la pus de cartofi, la strâns de cucuruz și alte munci ale câmpului. Aveam grijă de vaci, tăiam lemne și păstoream capre … Acele lucruri pe care mulți tineri din ziua de azi o fac virtual pe Facebook (FarmVille).
Această perioadă pot spune că a fost una esențială în educația mea, pe lângă carte, care a fost puțină, zic eu, am învățat valori și standarde.
În 1991 a intervenit o schimbare (pozitivă) în copilăria mea. Tata a terminat Teologia și a fost trimis să fie preot în Zalău, județul Sălaj. Inițial, a fost un șoc total pentru mine. Am ajuns de la cel mai bun din clasă la ultimul din clasă. De la premiant la batjocorit. Crescusem într-un sătuc unde 99,50% erau maghiari, doar pădurarul era român și și el știa maghiara. Cerințele școlare de la țară erau total diferite de cele de la oraș. Însă, cu mult efort, în mai puțin de un an am ajuns din nou premiant. Acolo am stat 4 ani, după care tata a fost trimis în Dej, unde am stat încă 2 ani, după care am mers la Cluj la liceu. După liceu a urmat facultatea, sau mai bine zis facultățile, deoarece eram student la Studii Europene și Relații Internaționale și la Psihologie.
În vara anului 2002, la invitația unui prieten portughez pe care l-am cunoscut în România și pe care l-am ajutat să-și facă pașaport temporar după ce fusese tâlhărit, am plecat într-o vizită în Portugalia, unde m-am îndrăgostit de climă, de oameni și de țară. M-am întors în România să-mi continui studile, dar nu am reușit să îmi iau gândul de la o posibilă viață mai frumoasă în însorita Portugalie. Așa că, după câteva luni am „înghețat” anul, mi-am făcut bagajul și am urcat într-un autobuz care urma să mă ducă în 3 zile și 3 nopți în Porto, Portugalia. Părinții mei s-au împrumutat de bani ca să pot să plătesc biletul … și azi le sunt mulțumitor pentru acest lucru. În Portugalia am început de jos, ca și grădinar, era singurul job pe care am reușit să-l obțin fără să știu limba, și fără să am studii superioare terminate. De la grădinărit am ajuns în întreținere, de acolo la bucătărie, din bucătărie la recepție, și de la recepție la secretariat. În mai puțin de 3 ani am trecut prin 10 slujbe diferite primind tot timpul mai multe responsabilități, deoarece lucram foarte conștiincios și rapid.
Pe vremea când eram ajutor de administrator în această firmă am auzit de un post liber la cea mai mare firmă de business coaching din lume (ActionCOACH, care pe vremea respectivă se numea Action International) care căuta un asistent manager în biroul din Porto. Încrezător că pot să fac bine orice mi se dă pe mână, am decis să merg la interviu, chiar dacă cv-ul meu era „sărac” și experiența în acest domeniu era „0”. Mergeam cu atitudine pozitivă și cu o dorință puternică de a învăța și de a deveni tot mai bun. Această atitudine puternică a contat mai mult decât cv-ul sărac și am fost angajat. De acolo, a început cariera mea în business coaching. Din punct de vedere a dezvoltării personale, această perioada a avut cel mai mare impact asupra omului care sunt azi. Ședinte săptămânale cu echipa locală, întâlniri lunare cu echipa la nivel național, traininguri de două zile de 4 ori pe an cu traineri de renume, conferințe, seminarii, workshop-uri, cărți, dvd-uri … am fost „inundat” de informații puternice despre dezvoltarea afacerilor. În putin timp am ajuns de la asistent manager la manager de dezvoltare a firmei după care la business coach.
În urmă cu doi ani și jumătate, am hotărât să revin în România, deschizând firma mea de business coaching cu intenția de a veni în ajutorul firmelor românești cu metode de lucru învățate în occident.
Pentru cei care nu stăpânesc prea bine domeniul, ce este de fapt coachingul și cum poate el ajuta pe cineva?
Aș prefera să explic ce este business coachingul și nu coachingul în general, pentru că este domeniul în care activez și pe care îl stăpânesc. Un business coach (Antrenor de Afaceri) este ca un antrenor de sport. Trage de sportiv (om de afaceri) ca să atingă performanțe fantastice, îi dă sprijin când este obosit și îl învață cum să aplice strategii pe care concurenții nu le anticipează.
Scopul unui Antrenor de Afaceri este să îmbunătățească performanțele omului de afaceri, să îi dea suport și să îl încurajeze. Este persoana care îl ajută să se concentreze asupra “jocului”.
Unul din avantajele principale ale unui coach este faptul că are o imagine de ansamblu asupra afacerii. Probabil că ați auzit des propoziția “nu vezi pădurea din cauza copacilor”. Proprietarul fiind implicat în afacere nu reușește să aibă o viziune detașată și lipsită de subiectivism.
Un alt avantaj este faptul că un coach nu este (sau cel puțin nu ar trebui să fie) drăguț. Stiți că americanii fac acronimie cu orice cuvânt posibil. NICE (drăguț) înseamnă “Not Interested to Care Enough”, adică “nu sunt destul de interest ca să îmi pese”. În altă ordine de idei, un coach este acea persoană care te “sâcâie” în fiecare săptămână spunându-ți “ai făcut?”, “e gata?”, “ai terminat strategia?”. Uneori este neplăcut, dar este foarte eficient! Ai pe cineva care să te “ia la rost”.
Cum a reușit cineva atât de tânăr să ajungă la un nivel atât de înalt de succes?
Nu știu dacă pot să spun că sunt la un nivel înalt de succes, însă au fost câteva lucruri care m-au ajutat pe parcursul carierei. Cel mai mult cred că a fost dedicația.
În fiecare job am dat 100%. Nu conta că eram grădinar, bucătar, asistent manager sau coach. Aud des tineri care spun: „când o să ajung și eu director, atunci să vezi câte o să fac”. Răspunsul meu este destul de sec și supărător pentru unii: „Dacă nu faci acum, cât timp ești secretar, nu o să ajungi niciodată director”.
Nu aștepta să ai un loc de muncă perfect ca să începi să muncești.
De fiecare dată aduci ceva nou și creativ în evenimentele și serviciile tale. Crezi că firmele din România duc lipsă de creativitate? Mai exact, de ce crezi că are nevoie o firmă în România ca să aibă succes?
Nu cred ca există lipsă de creativitate. Cred că există însă firme care nu lasă ca angajații lor sa își exprime creativitatea și există firme în care creativitatea a fost „ucisă” de către management. Am văzut multe exemple de firme în care angajații pur și simplu nu mai luau inițiativa, pentru că, în trecut, când au făcut acest lucru și au greșit, au fost „crucificați” de către șefi. Desigur că a doua oară deja le este frică să greșească din nou, așa că mai bine nu fac nimic.
Nu cred că există un plan secret pe care trebuie să-l urmezi ca să ai succes în afaceri, fie că vorbim de România sau de orice altă țara din lume. Trebui doar să pui clientul pe primul loc și să faci ca fiecare tranzacție să fie o experiență de neuitat, pozitivă desigur.
Cum ți-ai petrecut sărbătorile și ce semnificație au ele pentru tine și familia ta?
Din 2004 încoace mi-am petrecut fiecare Crăciun cu familia din Portugalia (familia din partea soției mele). Crăciunul, din păcate, a devenit o tradiție în care se pune mai mult accent pe Moș Crăciun decât pe Copilul Isus … a devenit o sărbătoare comercială. Pentru mine personal sărbătorile de iarnă înseamnă familie. Înseamnă o cină în care ne adunăm toți, în care ne uităm la fotografii din trecut și depănăm amintiri. Este momentul în care mă gândesc la ce am făcut în ultimul an și îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat sănătate și înțelepciune să ajung unde am ajuns, cerându-i călăuzire pe mai departe.
Cum ți-ai cunoscut soția și cum s-a schimbat viața ta în ipostaza de familist?
Povestea noastra de dragoste este una superbă. Aș putea să scriu o carte.
Aș prefera să răspund la a doua parte din întrebarea ta. Scumpa mea soție, Vânia, are un rol important în viața mea. Ea având pregătire în domeniul marketing managmentului mă ajută în proiectele pe care le inițiez și îmi oferă suport din punct de vedere profesional. Însa, cel mai important este faptul că am cu cine să vorbesc la sfârșitul unei zile, am cu cine să împărtășesc bucurile și greutățile pe care le întâmpin în viață. Ea este cea care mă ajută să mențin echilibrul între viața personală și cea profesională. Ea este motivul pentru care merită să lupt și să dau 100% în tot ce fac. Ea este motivul pentru care mă întorc cu mare drag acasă dupa o zi de muncă obositoare. Dacă nu ar exista ea, cred că aș fi un workaholic.
Când vorbești despre familie ai o sclipire aparte în ochi. Cum reușești să menții echilibrul între fericirea familiei și succesul afacerii tale?
Americanii au o propoziție interesantă: „happy wife, happy life” (soție fericită, viață fericită).
Ținta mea în viață, pe plan personal, este să fac ca soția mea să fie cea mai fericită femeie din lume. Poate sună utopic, însă sunt conștient că viața mea personală influențează viața profesională, așa că am mare grijă ca prima să funcționeze bine.
Un mesaj pentru femeile Belva.ro?
Am cunoscut multe femei puternice care conduc afaceri de succes în România. Ele au demonstrat că se poate învinge în lumea bărbaților, așa că aveți toate motivele să fiți cele mai bune în tot ce faceți!
Articole asemănătoare:
- Femeia Belva: Cercetătoarea Raluca Van Staden
- Andreea Ursu: Niciodată nu scriu pe blog ce n-aş spune cu voce tare
- Luminița Iacob: Respect puternic un asistent realmente bun, decât un profesor doar „cu firmă”
- Andreea Miclici: ”Detaliile sunt cele care mă seduc”
- “E mai bine să fii placută pentru ceea ce ești decât pentru ceea ce nu ești.”
Category: Interviuri

































[...] Loránd Soares-Szász: O soție fericită înseamnă o viață … Thu Jan 06, 2011 0:15 am Hai să facem mai întâi cunoștință. Pentru cei care nu au avut încă plăcerea să te întâlnească: cine este Loránd Soares-Szász? Pe scurt: un tânăr care vrea să demonstreze că orice e posibil. Mai pe larg: M-am născut într-un mic sătuc de lângă Reghin, unde mi-am petrecut și copilăria pănă la varsta de 9 ani. [...] [...]
Foarte fain interviul!
Daca in clasele primare ai ajuns printre primii, cum se face ca la liceu nu ai mai reusit acest lucru? Nivelul liceului a fost prea ridicat pentru omul de “succes” Lorand Soares-Szasz?
@Emi: atât ai înțeles tu din interviu?
@ Ines, am avut ocazia sa cunosc multe persoane care au ajuns cu adevarat oameni de “succes”, dar au ajuns acolo cu modestie si pentru ca ceilalti din jur i-au vorbit de bine. Atunci cand o persoana se lauda singur poate ajunge sa distorsioneze adevarul si sa nu ne lase sa vedem adevaratul continut din cauza ambalajului prea stralucitor.
@Andreea, @Emi si @Ines, va vultumesc pentru comentarii!
@Emi, din ce ai dedus ca nu am fost premiant si acolo? Pur si simplu pentru ca nu am amintit acest aspect?
Din clasa I-a pana in clasa a XII-a am fost premiant in fiecare an, mai putin clasa a IV-a. Dar nu cred ca aceste permii ma clasifica ca si un om de “succes”.
Ma consider un om de succes pentru ca am o familie frumoasa, am sanatate si un Dumnezeu care ar grija sa nu imi lipseasca nimic. Sper ca fiecare dintre noi sa putem sa avem parte de astfel de succes.
Multumesc din nou.
[...] http://www.belva.ro/lorand-soares-szasz-o-sotie-fericita-inseamna-o-viata-fericita/ [...]
Daca mie (citind doar!) acest interviu imi salta inima de entuziasm si simt ca DA, totul e posibil, DA, merita sa fim buni si sa dam tot ce putem da (ca oameni, ca profesionisti, etc.)… Va imaginati atunci ce simt cei care iau parte la un coaching/training condus de acest Om?! E un cu totul alt standard de gandire si de comportament decat cel cu care suntem – din pacate; si din lipsa de alternativa – obisnuiti pe aceste meleaguri. Nu pot decat sa-mi exprim admiratia si mandria pentru valorile pe care le reprezinta. Jos cu palaria!