Le invidiez …
Spunea Oscar Wilde odată şi zău că bine mai zicea: “I’m so clever that sometimes I don’t understand a single word of what I’m saying!”. Şi e drept că uneori (bine, de multe ori) mă enervez cumplit pe mine însămi pentru că nu mă pot opri din gândit nici măcar atunci când chiar ar fi imperativ necesar să o fac.
E ca şi cum cineva ar vorbi non-stop în capul meu! Şi serios că le invidiez pe acelea care, după ce le expui o problemă pe care tu o vezi ca fiind foarte complicată, o analizezi în amănunt, o întorci pe toate feţele, faci o întreagă filosofie, ele răspund simplu că nu s-au gândit niciodată la asta şi că pentru ele totul a venit mereu de la sine, fără complicaţii.
Şi mă gândesc eu atunci (da, iar mă gândesc) ce bine ar fi putut fi dacă nu aş fi complicat eu atât lucrurile gândindu-le exagerat, analizându-le prea în amănunt şi făcând, fără să vreau, din ţânţar armăsar. Ce bine ar fi putut fi dacă aş fi gândit simplu, puţin şi doar din când în când!
Căci dacă e să-mi analizez câştigurile aduse de inteligenţa metafizică, nu pot să număr prea multe pe degete. Da, am început să citesc cărţi de fisolofie şi să le şi-nţeleg cu mult timp înainte de-a afla de la şcoală ce e aia filosofie şi cu ce se mănâncă. Da, am caştigat cateva premii, printre care şi unul de la Ministerul Învăţământului. Într-adevar, am fost singura persoană din sală care a cerut cea de-a treia foaie de examen la BAC la filosofie, examen pe care, de altfel, l-am trecut cu nota 10. Da, pot să scriu frumos uneori şi poate că într-o bună zi voi mulţumi cuiva acolo sus pentru că-mi da puterea de-a mă exprima în scris.
Dacă e să analizez, însă, necazurile pe care mi le-a creat, mi-aduc aminte că mi-a adus tendinţe depresive, gânduri sinucigaşe, insomnie care a durat ani buni şi mi-a făcut viaţa bucăţele, probleme de concentrare, incidente cu alcoolul, incapacitatea de-a mă mulţumi cu viaţa mea aşa cum este din cauza prea multor gânduri care mă năpădeau, incapacitatea de-a ma simţi mulţumită de vreo relaţie, oricât de specială ar fi ea, o dificultate în a-mi găsi locul în lume şi a mă încadra într-un grup, ceea ce-i face pe cei mai puţin ştiutori să mă claseze drept « timidă », ş.a.m.d.
Puse în balanţă cele bune şi cele rele, nu prea simt că ies în câştig, deşi e drept că am momente în care mă simt mândră pentru că pot să văd mai departe decât ceilalţi. Şi totuşi, la ce bun? Uite de asta le invidiez eu pe fetele cu gândire simplă, pentru care nimic nu pare complicat! Şi le invit să-mi spună şi mie cum reuşesc, dacă-mi pot împărtăşi secretul!
Sursa foto: laurajul.dk
Articole asemănătoare:
Mădălina Buzdugan
Andreea Marc
Irina Ilașcu-Ren...
Catalina
Maxu'
carmen
Georgiana Vieru
Axlandra
chloe
Ines Prodan
Poate pur si simplu iti petreci majoritatea timpului in cercuri care nu ti se potrivesc. Eu una nu cunosc multe exemple de fete cu ‘gandire simpla’.
Si eu am suferit de insomnii si ganduri de care nu poti sa scapi. In timp dezvolti diverse strategii…daca simt ca o iau in directia gresita cu ganditul incerc sa ma focalizez pe altceva sau sa fac miscare, sa ies din mintea mea si sa ma ocup de persoana mea fizica…
Le invidiezi, dar ai schimba locul cu una dintre ele? Banuiesc ca nu…
Pe bune ca uneori chiar l-as schimba!
Mersi pentru sugestii, e adevarat ca exercitiile fizice raman una dintre cele mai bune solutii pentru asa ceva! Inca un motiv sa ne apucam serios de sala!
te inteleg perfect ….la un moment dat aveam impresia k ma descrii…dar no problem , e nevoie si de noi pe lumea asta
Nu-s fata si nici nu consider ca am o gandire “simpla”, dar am avut momentele mele in care simteam ca nu prea merita sa discut cu lumea din jur, ma deprimam ca eram “socially awkward” sau pur si simplu mai “ciudat” pentru ca vedeam o parte mai mare din “the big picture”.
Pe mine m-a ajutat la un moment dat faptul ca le-am dat tuturor o sansa de a ne cunoaste mai bine. Mi-am dat seama ca de la multe persoane totusi am avut cate ceva de invatat (daca nu, macar faptul ca “asa nu”).
Avea Einstein 2 (sau mai multe) vorbe referitoare la simplitudine (desi nu se referea la acel “simplu” la care te referi tu in acest articol):
“Make everything as simple as possible, but not simpler.”
“If you can’t explain it simply, you don’t understand it well enough.”
Mie imi place uneori sa uit de absolut tot, sa imi golesc mintea pentru o vreme, sa nu ma mai gandesc la ce e sau ce-ar putea fi… Problemele ni le facem noi in capul nostru si uneori (din fericire) pot sa ma “deconectez” de lume cateva clipe, altfel as innebuni, m-as demoraliza, as deveni trist, pierdut, etc…
O sa inchei acest comentariu cu un citat:
“Life is 10% what happens to you and 90% how you react to it.” – Charles R. Swindoll
După cum a spus şi Lorry, am avut impresia că mă descrii pe mine, mai ales în penultimul paragraf. Acolo m-am regăsit total şi mi-a cam dat de gândit treaba asta!