inel de logodna ieftin
Lecțiile de viață vin când și de la cine te aștepți mai puțin
March 20, 2017
lugu-lugu
Orice hâța-hâța începe cu un lugu-lugu!
March 23, 2017

Iartă-mă, copilă!

tired_mom

Inițial am vrut să scriu textul acesta sub formă de scrisoare, dar mi-am dat seama că va deveni mult prea personal și atunci nu l-aș mai fi publicat. Așa că va avea o formă de confesiune adresată în mare parte copilului meu pe care, mai târziu, sper că va avea răbdarea să-l și citească, deși cuvintele din titlu le va și auzi, nu doar citi.

Nu mi-este frică să recunosc că sunt o mamă mai mult decât imperfectă și atunci când greșesc simt nevoia să-mi și cer iertare. Așa că, draga mea Ana mică și frumoasă, iartă-mă!

Iartă-mă că îmi pierd răbdarea atât de ușor, deși am citit teoria și știu cum ar trebui să reacționez în anumite situații. Teoria ca teoria, dar practica e cea mai dificilă, mai ales când ai o fire vulcanică ca a mea și, mai ales, când hormonii joacă țonțoroiul din cauza sarcinii.

Iartă-mă că uneori țip la tine, deși sunt conștientă că pe termen lung o astfel de abordare e complet greșită și nu mă ajută nici pe mine, nici pe tine. După ce țip la tine, iar tu mă privești uimită cu ochișorii mari și albaștri și îmi întinzi mânuța zâmbind, îmi vine să mă iau la palme.

Iartă-mă că uneori îți îngrădesc libertatea din prea multă grijă pentru siguranța ta. Am noroc de tatăl tău că mă echilibrează pe partea asta și îmi vine să râd cu toată ființa mea când vă văd jucându-vă împreună.

Iată că am făcut primii pași spre mai bine, spre propria-mi reeducare. Sper să pot să devin, în timp, mama pe care tu o meriți, mama pe care am vizualizat-o în cele nouă luni cât te-am așteptat să apari.

 

Cât despre episodul care a declanșat toată această cascadă de sentimente, iată, poate alte mămici vor găsi că e un exemplu util de așa nu!

Ne întoarcem de la vaccin, deci din start amândouă eram ușor tracasate și nervoase. Ana era și somnoroasă, și nițel înfometată, deci vă imaginați că atinsesem o mică culme a lipsei de răbdare, iar deconectarea dintre noi devenea evidentă.

Intrate în casă, a fost suficient să nu fiu atentă un minuțel ca Ana să apuce să pescuiască o scamă de pe podea și să o bage în gură, normal. Ceea ce m-a enervat pe mine a fost faptul că nu apucasem să mă spăl pe mâini și a trebuit să pescuiesc și eu scama din gura fetiței. De abia ne scăpasem de o stomatită foarte dureroasă și chiar nu doream să reluăm tratamentele, neplăcute pentru ambele părți. Știți vreun copilaș care să ia cu plăcere siropele și medicamente? Eu nu! Iar pe micuța mea o știe tot cartierul când are de înghițit vreun hap din ăsta.

După episodul scama, am mers la baie să ne spălăm pe mâini, moment în care ambele ne-am pierdut răbdarea cu totul. La final, ea țipa, eu țipam. Cu siguranță nu pare cine știe ce, dar într-un moment din ăsta de nervi, semi-oboseală și deconectare, orice țânțar pare elefant.

Așa că, dragi mămici, iată, recunosc sunt departe de a fi mama perfectă și uneori îmi pierd răbdarea pentru nimicuri. Cât despre tine, iubita mea mică, iartă-mă! Încă învăț și, din câte observ, o să tot am de învățat. Noi să fim sănătoase și să ne dorim să fim mame mai bune în fiecare zi!

Sursă foto: scarymommy.com

PocketLinkedInFacebookShare
Carmen Păun
Carmen Păun
Sunt o femeie abia ieșită din adolescență și care încă învață care e treaba cu viața de adult. Deși uneori pot părea agitată sau nerăbdătoare, să știți că sunt foarte prietenoasă și îmi place să râd cu poftă, din tot sufletul, cu gura până la urechi. Sunt proaspătă soție și mamă de fetiță frumoasă foc (încă mai am de învățat cum vine asta), fiică, soră și am o pisică obraznică pe care o ador.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *