Copiii și hainele lor de casă
March 22, 2016
Drumurile noastre
March 24, 2016

A fi sau a nu fi educatoare?

Oricât aș lăuda eu meseria de educatoare, în toate textele mele de pe blogul personal și de aici, trebuie să fiu sinceră și să vă mărturisesc că există și clipe când îți vine să spui „Opriți planeta, vreau să cobor!”. Pe lângă clipele de chicoteală, dansurile haioase, îmbrățișările călduroase și pupicii dulci pe obraz, mai apar și momentele care nu se încadrează deloc în peisajul „zen”.

Unul dintre ele e atunci când astrele se aliniază șui și energia lor devine debordantă. Brusc, se crează o mișcare Browninană în clasă: unii țipă, unii aleargă, unii se ceartă, alții râd în hohote. Iar tu stai în mijlocul lor, cu părul în sus și ochii ieșiți din orbite, neștiind la care să te duci prima oară, să-i explici că trebuie să facă liniște, căci îi deranjează pe copiii care lucrează cu materiale Montessori. Dacă vreți să vă faceți o idee, vizionați filmul Kindergarten Cop, cu Arnold Schwarzenegger. 

Un alt moment critic ar fi atunci când micuțul cu care lucrezi la masă este un pic răcit. În timp ce tu-i explici cum trebuie să decupeze floricica și unde o poate lipi apoi, în mijlocul frazei tale, un strănut-surpriză îți decorează foaia, masa și o parte din mânecă, cu niște mucișori verzi, a naibii de lipicioși. Și mai nasol e atunci când îți ajunge o parte din strănut și pe față și realizezi că nu va mai dura mult până să te cuprindă răceala și pe tine.

De asemenea, începutul unui nou an școlar este perioada cea mai dificilă a anului, pentru orice educatoare. Dacă în restul anului, lucrurile se așază și copiii se acomodează cu noul program zilnic, primele săptămâni, însă, sunt cele care ar putea să te facă să dai jos kilogramele acelea în plus. Micuții sunt speriați și se simt abandonați de părinți, într-o lume necunoscută. Drept urmare, plâng. Pe unii reușim să-i liniștim repede; le explicăm că mami va veni să-i ia la finalul programului și și le distragem atenția prin jocuri, cântece și materiale Montessori. Alții, însă, sunt un pic mai sensibili și lacrimile lor curg mai des pe obrăjori. Și tu, ca educator empatic, ce-ți dorești să-i alini suferința copilului, îl iei în brațe. Vezi că se liniștește, așa că-l mai ții un pic. Apoi, mai apare o fetiță care întreabă, cu ochișorii umezi, „Cât mai e până vine mami?” și o iei și pe ea de mână și te plimbi cu ei prin toată clasa. Iar la finalul zilei, când ajungi acasă și te întinzi în pat, simți că-ți trosnesc toate oasele.

Și mai sunt și momentele culminante dar, din fericire, rare, când un copil rostește un cuvânt urât de față cu ceilalți copii. Se întâmplă, da! La limbajul colorat care îmbracă străzile și cartierele din orașul nostru, este aproape inevitabil ca un copil să audă măcar o înjurătură până la 5-6 ani. Unii aud și mai devreme, în propria casă, dar asta e altă poveste. Și atunci când îți e lumea mai dragă, când sunteți cu toții la toaletă, în timp ce tu îi bagi maioul în pantaloni unui băiețel, un altul poate să vină și să spună în gura mare: „Doamna, Cutărică mi-a spus #$#@$!”.

Ți-ai dori atunci să ai abilitatea de a da timpul înapoi. Căci, indiferent de cât de convingătoare ești tu, apoi, încercând să le explici că este un cuvânt foarte urât, pe care nici adulții n-ar trebui să-l folosească, ei deja l-au captat și le-a stârnit curiozitatea. Și mai drege-o pe asta, dacă poți!

99% din timp sunt încântată de meseria mea și n-aș schimba-o pentru nimic în lume. Există și acest 1% care îmi strică feng shui-ul, uneori; însă, probabil, fără el, n-aș aprecia clipele fericite la adevărata lor valoare.

Oricum, a fi sau a nu fi educatoare ține de câtă răbdare ai și câtă dragoste pentru copii.

sursa foto: imdb.com

Share

4 Comments

  1. Dragă Alexandra,
    Observ că folosești expresia “materiale Montessori”-nu știu de ce, doar bănuiesc-.Materialele Montessori, fără o instruire specială a educatoarei în educația Montessori, sunt la fel de inutile ca orice alte jucării. Așa că, te rog, nu mai folosi materiale Montessori!

  2. Alina says:

    Frumos articolul. Ar mai fi f multe de adăugat la probleme care îți strica zen-ul: începând cu scriptologia interminabila pe care trebuie sa o facem și adăugând nr mare de copii la grupa, care creste exponențial probabilitatea ca oricare dintre problemele enumerate de tine mai sus sa aibă loc zilnic. Asta face ca cei 1% negativi da ajungă undeva la vreo 30%. Dar, cu nervi și răceli, cu plângăcioși și năzdrăvani, ne chinuim zilnic sa vedem partea plina a paharului. Și încă ceva: materiale montessori sau nu, nu au absolut nici o relevanta în articolul tău.

  3. Alexandra Cristea says:

    Folosim materiale Montessori pentru că suntem o grădiniță Montessori. 🙂 Grădinița Piticot din Galați.
    Weekend frumos!

  4. Alexandra Cristea says:

    Mulțumesc!
    Au relevanță, deoarece sistemul de lucru de la noi este total diferit de cel tradițional. Noi ne bazăm pe activități individuale ale copilului și nu pe activități de grup, la care toți stau în același timp la masă. 🙂 Am mai scris câteva texte și aici și pe blogul personal, despre sistemul Montessori și ce implică el. Puteți căuta și citi și veți înțelege de ce am menționat aspectul acesta în articolul meu.
    O zi frumoasă!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *