Emfaticii versus „cumpătații”

Fac abstracție de condițiile meteorologice, de lipsa locurilor de muncă, de chiriile absurd de mari, de sănătatea-mi șubredă, de drumurile necurățate care îngreunează circulația; mă deranjează toate-n egală măsură, însă nu precum îmi ustură auzul&văzul anumite tipologii de oameni.

Revin la aceeași problemă: de ce și cum pot fi acceptate non-valorile? De ce li se acordă credite mitomanilor, superficialilor, grosolanilor, perfizilor?

De ce se promovează caii verzi pe pereți, vorbele-n vânt, lăudăroșenia, spam-ul, amatorismul? De ce-s mai frumoși oamenii fără substanță?

De ce emfaticii, împăunații, ignarii și de ce nu cumpătații, decenții într-ale gândurilor și faptelor?

Explicați-mi și explicați-vă! De ce îngăduiți zâmbete, strângeri de mână și invitații reclamaților de mai sus? De ce vă proclamați respingători, când, atitudinea vă contrazice crezul? De ce preferați să vă-nconjurați de oameni-aparență? Se ia, cumva, tupeul (c-alta denumire n-am în ceea ce-i privește pe numiții)? Se află, astfel, ingredientele secrete ale succesului? Ba dimpotrivă! Mă tem că riscați al naibii de mult să deveniți urâcioși!

Eu vă refuz în juru-mi! Mă repugnă să mă știu și să mă aflu înconjurată de maximă ranchiună, de falsă colegialitate, de crasă maleabilitate.

 

Articole asemănătoare:

1. 1989 versus 2010
2. Trecerea timpului te face ori nu mai matur?
3. Mic dicţionar de trafic urban: Cocalar de România
4. ACEI oameni (varianta cu plus)
5. Tu ce probleme existenţiale ai?

Tags: atitudine, falsitate, Featured, ignar, ipocrizie, tipologii

Category: De’ale Belvei