Dacă nu ar exista tradiții?
Uneori mă întreb câte din tradițiile la care ținem atât de mult chiar poartă o însemnătate profundă. Majoritatea evenimentelor importante sunt modelate după cam același cadru; fie că vorbim de nunți, botezuri sau înmormântări, povestea e cam aceeași. Vorbim de continuitate și momente universale, dar nu de relevanță sau sinceritate.
Dar dacă nu ar exista tradiții și ar trebui să o luăm de la zero în a simboliza momentele dragi nouă? Am mai arunca jartiera în bărbați la nuntă? Am mai purta negru la înmormântări? Am mai tăia moțul bebelului? Am mai dansa vals la nuntă?
Nu că ar fi ceva în neregulă cu astfel de obiceiuri, dar indiferent cât de universale sunt experiențele prin care trecem, de ce nu le-am personaliza?
După doar câteva evenimente așa majore, obiceiurile par cumva repetate în virtutea inerției, pentru că „trebuie” mai mult decât pentru a simboliza ceva apropiat inimii; și așa ajungem să cârcotim, să ne mutăm de pe un picior pe altul din minut în minut și să ne uităm la ceas cu nerăbdare. Nu din lipsă de respect, ci din lipsă de empatie pentru că tradiția este prezentă, dar sentimentele sincere simbolizate în ea sunt cam pale sau lipsesc cu desăvârșire. Unde sentimentul sincer lipsește, tradițiile ajung să fie măști în loc de simboluri, iar noi actori într-un act straniu. Chiar și atunci când sentimentele sunt foarte frumoase și oneste, tot suntem împinși cu anxietate să facem după cum se „face”.
Voi cum ați face dacă nu ar exista tradiții? Cum ați da însemnătate momentelor cruciale din viața voastră?
Sursa foto: thesavannahweddingplanner.com
Articole asemănătoare:
- Spiritualitatea? Mai există?
- Şi “nu” există în dicţionar!
- Dacă răbdarea ar fi de vânzare…
- Dacă ȋi fac, ȋi creșteți voi?
- Dacă nu ar fi fost voluntariatul…
Category: De’ale Belvei
Mădălina Buzdugan
Andreea Marc
Irina Ilașcu-Ren...
Catalina
Maxu'
carmen
Georgiana Vieru
Axlandra
chloe
Ines Prodan
Aruncatul cu jartiera in barbati la nunta nu merita numit ‘traditie’. E doar o moda recenta. Eu cred ca traditiile au un farmec anume, dar le aleg pe cele care pentru mine au o simbolistica interesanta. Sunt de acord ca e stresant si suparator daca vrei sa respecti toate ‘obiceiurile’, n-as face asta, nici nu mai apuci sa simti evenimentul in sine. Dar nici nu as renunta la toate, fiindca dupa parerea mea au si ele locul lor. Pentru copii mai ales traditiile joaca un rol important in educatie, le dau niste repere.
Chloe, intr-adevar traditiile in viata unui copil ii dau continuitate si perspectiva. Mama mea, de exemplu, nu a tinut foarte multe traditii de-a lungul anilor, dar am petrecut foarte mult timp impreuna – traditiile le-am creat noi pe parcurs si sunt cele mai dragi amintiri
Obiceiul cu jartiera din nefericire e vechi de vreo 600 de ani si a fost mult mai vulgar la inceput. Sa ne bucuram ca s-a mai rafinat in timp.
Irina, asa e, uite cu ocazia asta m-am documentat si eu putin
Oricum simbolistica acestui obicei nu ma impresioneaza, asa ca din punctul meu de vedere poate fi uitat.
Cu siguranta! Azi am mai auzit un obicei de care eu, cel putin, n-am stiut. Sa fie barbatul aruncat in aer la nunta de cavalerii lui de onoare. Sunt eu in urma sau e un obicei nou?