vis ciudat
Vrei să dormi din nou? Rezolvă-ți problemele din trecut!
February 12, 2018
ce-se-întâmplă-în-iubire-alain-de-botton
Ce se întâmplă în iubire – Alain de Botton
February 15, 2018

Cum am petrecut de Cancerul ăsta – partea a II-a

În Partea I am povestit despre cum am aflat vestea și de ce am hotărât să scriu cum am petrecut de Cancerul ăsta. Repet aceeași rugaminte: ești liber să scrii ce comentariu vrei tu, cu excepția compătimirilor și părerilor de rău pe care te rog să le notezi doar în agenda ta, dacă e musai. Ai mai auzit tu pe cineva care să petreacă și să fie și compătimit în același timp? Noooo 🙂

– V-am programat pentru data de 22 la CT (computertomogramă) si 25 la RMN (rezonanță magnetică nucleară). Vedem după ce avem de făcut, dacă începem radioterapia sau dacă e nevoie și de chimio. Mă sunați dacă apare ceva neprevăzut între timp, da?

Radioterapie? Chimioterapie? O-mai-gad! 

Ca să îți dai seama de ce nu am mai povestit despre tușee rectale, bleah!!, zile nemâncate pentru că… Fortrans și curățare colon și alte dureri românești.

În fine, eu tot în șoc.

Fac și una, și alta, aștept magicele trei zile până la rezultat și….

– Doamne, sunteți atât de tânără…

Deci am simțit că mă prăbușeam. Ce dracu era așa de grav? Am un cancer la colon, nu pe creier!

– Am descoperit și niște formațiuni suspicioase la ficat, probabil sunt maligne, din ce se vede pe CT. Și niște ganglioni modificați nu-mai-știu-pe-unde. Nu putem începe tratamentul pentru colon, va trebui să faceți un nou RMN pentru abdomenul superior. Și să depuneți de urgentă dosarul pentru PET/CT*. Cel mai devreme pe 7 februarie RMN-ul si PET/CT-ul, pe 19 februarie primiti raspunsul de la comisie după care, mai vedem.

M-a bușit plânsul instant, pentru prima dată de când am aflat că am cancer. De fapt, mai plânsesem o dată cu o zi înainte când Mihai, prietenul meu care a putut afla mai din timp rezultatul, mi-a spus prin telefon că ar fi ceva și la ficat. Dar nu m-a speriat așa de tare sau… n’am conștientizat. Nu știu pentru ce plângeam – că mi-era frică de boală, de suferință, de concept, de moarte. De frică plângeam.

Acum țineam în mână un ducument de spitalizare cu numele meu pe ea: FIȘA MEDICALĂ A BOLNAVULUI DE CANCER. Cool, așa-i?

Am plecat rapid cu actele ca să le depun la Casa de Sănătate, pentru PET/CT. Și m-am cenzurat din nou, de-am putut să vorbesc cu soțul meu, cu oamenii, in general.

Am hotărât să mă vad cu Dana. Dana este… este mai mult decât o prietenă, este un ghid spiritual care mi-a fost alături de la început. Cu Dana am început să descopăr chestii despre mine, despre viată, despre moarte – daaa, am să o povestesc și pe asta!

 

Cam până aici am decis să povestesc ceea ce s-a întâmplat faptic, social, de când am aflat. De-acum înainte, urmează tâlcul poveștii.

De ce-am făcut eu cancer? De ce fac oamenii cancer?

Dacă te uiți în curtea medicinei holistice, a celei germanice și în ce a mai scris Jacques Martel, se spune că bolile reprezintă somatizarea, materializarea, în corp, a gândurilor nocive acumulate. În cazul meu, colonul digeră și este sensibil la fricile legate de partea materială a vieții si la chestiunile legate de control. Este nevoie de a da drumul, de a lasa lucrurile sa curgă liber. Ficatul are treabă cu gândurile legate de critică și indică o mare nemulțumire legată de viață, în general.

În traducere liberă, atât de mult m-am stresat în viața asta legată de joburi, de bani, de cum s-o întorc, cum s-o dreg ca să fie toată lumea mulțumită, ca să fac pe plac tuturor, ca să aduc și bani în casă, ca să dau salariile la timp, să-mi plătesc dările la stat, să fac tot ce m-au învățat părinții și școala să fac: să muncesc, să muncesc, să muncesc și, evident, viața e grea și e o luptă! Grozavă viață, dude!

Uite-așa am ajuns să număr mai bine de 10 ani de când nu am mai pus mâna pe un penson, pe chitară, patine în picioare, sanie sub fund și câte și mai câte…

Bine – bine, ce-i de făcut acum?

Schimbăm. Schimbăm ACUM. Dar CE schimbăm, CU CE schimbăm și CUM schimbăm?

Creierul nostru este învățat, programat adică, să genereze anumite substanțe chimice cu ajutorul glandelor – astfel noi devenim ceea ce simțim și gândim. Când ești nervos sau stresat, gandești în consecință și generezi în corpul tău anumite substanțe ca adrenalina și cortizolul. Cînd simți prost, găndești prost, vorbești prostii și faci prostii. Cu cât aceste stări sunt mai dese, ele devin un mod de a fi. Iar aceste substanțe se generează mai des. Organismul se învață cu ele și devine dependent la nivel celular.

Să ne imaginăm că ești o persoană foarte activă, mereu în alertă, mai curând serioasă și încruntată decât surâzătoare și veselă. Azi ai o zi în care ești bucuroasă și fericită. Corpul tău generează azi endorfine, moleculele fericirii. Hopa! Dar corpul începe să ceară cortizol și adrenalină, creează un stimul de lipsă, iar creierul trimite semnale. Si, când crezi că totul este bine și frumos, iată cum o știre de la radio – că se scumpește benzina, de exemplu – generează un val de gânduri că vai, vai!, se scumpesc iar toate, că ai factura aia de cinci mii de lei aproape de scadență, crește euro, crește chiria, crește rata, vin vremuri grele, etc. Astfel, misiunea este îndeplinită, cortizolul și adrenealina sunt generate, celulele își primesc hrana și ai reintrat în echilibru.

Faza mișto e atunci când vezi toate astea si vrei sa schimbi. Adica iei decizi sa nu te mai stresezi. Asta înseamnă un lucru extraordinar pentru ca, de fapt, începi să creezi o nouă structură neuronală și emoțională (care, pentru a se forma complet, are nevoie de 28 de zile).

În primă fază te bușește râsul și ai o primă victorie. Dar corpul cere în continuare. Cu cât nu-i dai ceea ce știe că are de primit (cortizol și adrenalină) și ii dai de fapt endorfine (care sunt moleculele fericirii), cu atât va cere mai tare. Și te trezești că te stresezi din ce în ce mai des și cu o intensitate din ce în ce mai mare. E ca la cei care se lasă de un drog – intră în fibrilatie, e ca o neliniște care poate fi percepută și ca o durere fizică, ca o foame foarte mare.  De fapt este o foame a celulelor învățate cu aceste substanțe.

Este cumplit până scapi de acestea pentru că ai tendița de a reveni cu o și mai mare doză, pentru a suplimenta o eventuală lipsă. Asta se vede foarte bine și la cei care țin cure de slăbire – ups! Pentru că al tău corp a semnalat o lipsă și intră în alertă.

Noi avem un extraordinar program de conservare și supraviețuire care funcționează impecabil. Creierul spune cam așa: ai ales să mă hrănești cu cutare substanță, mulțumesc. Eu m-am conformat cu tot corpul și sistemul vegetativ  la cum ai ales tu s-o fac. Acum de ce încerci să mă destabilizezi? Îmi transmiți semnale care nu se mai potrivesc și trebuie să lupt pentru a readuce echilibrul.

 

Am povestit aici despre întâmplarea în sine și puțin despre tâlcul a ceea ce noi numim cancer. Am ținut să explic, în linii foarte mari, faptul că un anumit tip de afecțiune fizică îți poate deschide ochii pentru a vedea un dezechilibru în viața ta. O incongruență între simțire, gândire și acțiune. Apoi, faptul că, gândind o schimbare, poate fi decisiv în procesul de vindecare! Eu cam așa ceva mi-am propus 🙂 

Habar-n-am ce-o să-mi iasă din toată treaba asta. Încă sunt în faza de diagnosticare, nu am început niciun fel de tratament, nu m-am operat. Dar mă ajută foarte mult să-mi înțeleg boala, să nu mă confund cu ea, să nu o urc pe un piedestal. Eu mi-am creeat-o, deci întreaga responsabilitate pentru ceea ce trăiesc, îmi revine. 

Cam asta e ideea.

Revin in partea a III-a cu noutăți, dar și cu ceva absolut surprinzător legat de fricile noastre. Să ne auzim cu bine! 

*PET/CT – o investigație foarte complexă care, cu ajutorul unei substanțe de contrast, descopera toate formațiunile canceroase din corp, cu o foarte mare acuratețe.

Share

4 Comments

  1. Ramona says:

    Intamplarea face Iuli ca eu acum termin de citit Am murit si m.am descoperit pe mine de Anita Moorjani. Mi.e greu sa cred ca mai ai timp si de citit insa poate ea iti poate raspunde la niste intrebari grele

  2. Mia says:

    am citit povestea ta si nu pot sa nu las un mesaj… adopta un stil de viata plant-based – poate ai timp sa asculti si https://www.youtube.com/watch?v=7rNY7xKyGCQ

  3. Laura says:

    Cât de mult ma regăsesc in ceea ce ai scris ….. și totuși de ce facem toate lucrurile astea , de ce nu ne putem opri, nu înțeleg de ce

  4. Sabina says:

    Cu alte cuvinte, don’t give a shit pe toate chestiile astea stresante de zi cu zi, relax more…de fapt trebuie sa gasesti relaxare in orice lucru marunt…un zambet de copil, un film bun, un sarut placut, o bere rece, sau un vin fiert bun, sau clienti multumiti sau mai stiu eu ce…
    Enjoy changing your brain, o sa te simti incet incet alt om…;) pupici si multa sanatate!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *