Jucării, jucării, jucării. Sunt peste tot într-o casă cu unul, doi sau mai mulți copii. Eu simțeam uneori că sunt prea multe când aveam doar un copil. Acum, când s-au adăugat și jucăriile bebelușești la numărătoare am momente în care simt că pur și simplu m-au cotropit.

Mulțime de ochișori de la jucăriile de pluș, mulțime de roți de la mașinuțele și camioanele răsfirate prin toată casa, mulțime de cuburi și sfere de pe la jucăriile de potrivit forme și culori, mulțime de cartoane și cartonașe de la puzzle-uri sau carduri de memorie. Despre mulțimea de piese de lego și de scheme aferente construirii lor nici nu are rost să mai vorbesc.

Oricât de strictă am fost eu cu achiziționarea jucăriilor, oricâtă frână mi-am pus de-a lungul timpului și oricât am negociat și renegociat cu copilul de fiecare dată când a cerut câte o jucărie, acestea tot au reușit să se strecoare la noi în casă sub o formă sau alta într-un număr destul de mare.

Să facem un pic socoteala: 8 aniversări, 8 zile de nume, 8 zile de 1 iunie, 8 sărbători de Paște, 8 zile de Moș Nicolae și alte 8 zile de Moș Crăciun. Avem dintr-o dată 40 de jucării, fie ele mari sau mici, tot 40 sunt. Ați ghicit cred că am un copil de 9 ani.

Adăugăm la toate astea și celelalte jucării pe care ”mama, dar vreau să o cumpăr pentru că îmi trebuieeee!!”, adăugăm jucăriile primite de la unii și alții cu diferite ocazii și iată cum numărul lor cred că se dublează.

Mai adăugăm și jucăriile bebelușești care au apărut la noi în casă în ultimii doi ani și deja mă ia din nou cu frisoane, aproape că mă uit peste umăr să văd de nu mă privește urât vreun urs de pluș în timp ce scriu rândurile astea, ca în anumite filme…

Din fericire copilul meu nu este prea pretențios, nu și-a dorit niciodată jucării exagerat de scumpe (în afară de lego care, oricum a-i da-o tot sunt o mică avere), că dacă mă apuc să calculez și bugetul cheltuit (sau investit?) pe aceste jucării ne-am lua cu mîinile de cap și nu ne-am mai întreba de ce oare nu ne-am luat noi mașina aia de spălat vase la care visăm de câtiva ani dacă noi am avut atâția bani de cheltuit (pardon, investit).

Poate vă întrebați ce m-a apucat să fac acest bilanț ciudat. Păi cum ce m-a apucat? Nu suntem în plin sezon de cumpărături? Doar se apropie cu pași repezi cei doi moși aducători de bucurii și de mii de jucării. Mii așa. în general, nu într-o singură casă, desigur.

În această perioadă părinții devin dintr-o dată atât de agitați, de stresați, adevărați spioni în aflarea celor mai secrete dorințe ale copiilor și adevărați magicieni în a găsi acel cadou care să aducă zâmbetul de bucurie pe chipul copilului.

Care zâmbet nu durează însă mai mult de …. două zile. Da, serios acum, nu am văzut copil să se joace cu o jucărie, oricât de dorită și adorată și visată ar fi, mai mult de două zile. Uneori îmi imaginez că asta este o conspirație mondială a copiilor pentru a-și enerva părinții care caută și cumpără jucăria mult dorită cu speranța că al lui copil se va juca liniștit cu jucăria, că o va adora, că nu îi va mai trebui alta multă multă vreme. Dar totul nu este decât un vis.

De aceea am învățat în toți acești ani, de când tot umplu tolba moșului să adaug acolo și daruri care să dureze, care să îl facă pe copil să se întoarcă la ele de mai multe ori de-a lungul anului dar și în următorii ani.

Un astfel de cadou este reprezentat de cărți. Cărțile nu dau niciodată greș. Chiar dacă atunci, pe moment, copilul este mult mai atras de jucării iar cărțile par uitate într-un colț, peste câteva zile când se va plictisi și de mașinuța cea nouă, și de șoarecele cu baterie care chițăie strident, tot la cărți se va întoarce.

Așa a fost la noi și anul trecut când a primit copilul meu un tanc cu telecomandă care scoate niște sunete mai ceva ca pe câmpul de luptă. La cinci dimineața în ziua de Crăciun ne-am trezit în zgomotul infernal. Două zile au urlat sirenele tancului și au țiuit urechile noastre. Mai multe de cinci zile au zăcut cărțile pe un colț de canapea.

Dar plictiseala s-a insinuat, coperțile păreau colorate, povestea părea atractivă. Astfel că vacanța de iarnă a fost petrecută și citind.

De aceea, dragi părinți, vă sfătuiesc să cumpărați și mulțime de jucării, dar să nu uitați niciodată să oferiți copiilor și cărți. Oricât de mici ar fi copiii, cărțile sunt cu adevărat o investiție.

 

December 6, 2017

Printre jucăriile de Crăciun strecurați și câteva cărți

Jucării, jucării, jucării. Sunt peste tot într-o casă cu unul, doi sau mai mulți copii. Eu simțeam uneori că sunt prea multe când aveam doar un […]
November 2, 2017
pompa-san-spectra-electrica

Cum m-am împrietenit cu pompa de sân (P)

Imaginați-vă scenariul următor: mamă semi-depresivă ajunsă acasă după a doua operație de cezariană, doi copii, cel mare având un an jumătate, cu dorința de a alăpta, […]
October 28, 2017

Din iubire pentru copiii noștri

Copiii noştri sunt cele mai minunate ființe din viața noastră, iar iubirea pe care o simţim pentru ei este cea mai adevărată, cea mai pură iubire […]
September 12, 2017
mama-cu-bebe2-si-copil

În așteptarea lui bebe 2

Mai sunt doar trei zile și voi face cunoștiință cu bebe 2, iar dinamica familiei noastre, care de abia începuse să capete sens, va fi iarăși […]