Mai sunt doar trei zile și voi face cunoștiință cu bebe 2, iar dinamica familiei noastre, care de abia începuse să capete sens, va fi iarăși zguiduită și schimbată din temelii. Deși nu vreau sub nicio formă să renunț la scris și blogging, în ultima vreme nu m-am putut aduna suficient pentru a trece pe hârtie tot ceea ce simt sau gândesc.

Dacă am emoții? O da, parcă mai multe decât la prima naștere când nu știam exact ce și cum se va întâmpla cu mine și ce înseamnă să ai grijă de un bebeluș total dependent de atenția ta. Dacă am temeri? Foarte multe și am să vă povestesc mai jos cu ce gânduri m-am luptat și încă mă lupt zilele astea. Dacă am insomnii? Efectiv nu prea mai pot să dorm, parte din cauza burții tot mai mari și mai greoaie, parte din cauza scenariilor și gândurilor care nu-mi dau pace.

Emoții, temeri și foarte multă bucurie

Bebe 2 nu a fost o surpriză. Am dorit să avem un al doilea copil la distanță mică de primul pentru că ne-am dorit să fim părinți tineri și să avem energia și dedicarea să ne ocupăm de amândoi. Ne-am dorit de asemenea să le oferim o copilărie frumoasă împreună. Cum soțul meu e singur la părinți, iar eu sunt mezina familiei mele, diferența de vârstă între mine și frați fiind foarte mare, noi ne-am dorit de la bun început o altă dinamică pentru familia noastră.

Prin urmare, bebe 2 nu a fost o surpriză, ci o dorință devenită realitate într-un timp foarte scurt. În capetele noastre aveam într-adevăr filme cu doi copii care se joacă împreună și care vor deveni, în timp, cei mai buni prieteni. Deja ni le imaginăm pe fetele noastre la adolescență coalizându-se împotriva babacilor, adică noi. Frumoase tare filmele astea pe care ni le-am făcut, dar odată cu apropierea nașterii lui bebe 2 ne-am dat seama că avem niște emoții cât casa și temeri din ce în ce mai multe.

Dacă la emoții nu trebuie să povestesc prea mult pentru că orice părinte le experimentează înainte de intrarea noului membru în familie, temerile sunt multe și diverse și vin avalanșă.

Cum va decurge nașterea? Bebe este cu adevărat în regulă? Voi reuși să o alăptez (la primul copil nu am reușit)? Mă voi reface repede după naștere? Cum va reacționa fetița cea mare? Cum voi gestiona timpul astfel încât să mă ocup de amândouă în egală măsură? Cum vom gestiona resursele financiare astfel încât să nu le lipsească nimic (calcule ne-am făcut noi, dar să fim realiști, banii vor fi întotdeauna un subiect fierbinte când ai doi copii mici în casă)? Cum va arăta noua noastră dinamică ca familie? În ce mod se va schimba relația mea cu mine însămi și relația cu soțul? Voi mai avea sau găsi timp pentru mine și timp pentru noi ca cuplu?

Iar lista asta e infinită, credeți-mă, mai ales în nopțile cu insomnii.

Unde e bucuria, vă întrebați? Este acolo, vă garantez! Deși am toate gândurile și întrebările de mai sus plus încă alte o sută, mă simt în egală măsură ca un copil aflat sub bradul de Crăciun așteptând nerăbdător să desfacă cadourile să vadă ce a primit. Având deja experiența primului copil, nu pot să nu mă întreb cu cine va semăna bebe 2, ce fel de caracter va dobândi, va fi asemănătoare surorii ei mai mari sau, din contră. Oricum ar fi să fie, bebe 2 e așteptat cu aceeași bucurie și curiozitate ca și primul bebe.

Insomnii și griji de mamă

Cred că am aproape două luni de când eu nu mai pot să dorm și nu pentru că nu m-ar lăsa copilul din dotare. Din fericire, fetița mea cea mare este prietenă cu somnul noaptea și între 22 și 8 dimineața am liber la odihnă și relaxare. Numai că eu nu mai pot profita de asta.

Pe de o parte, dau vina pe sarcina avansată și pe greutatea cu care îmi găsesc o poziție confortabilă în pat cu toate pernele șmechere pe care le am. Pe de altă parte, în fiecare noapte am ajuns să reevaluez ce fac eu greșit ca mamă, ce pot schimba, ce trebuie neapărat să schimb chiar dacă mi-e greu. În fiecare noapte îmi pun întrebarea: Voi reuși să fiu o mamă bună pentru doi?

Dacă pentru un copil îți trebuie un munte de răbdare de care eu, uneori, nu dispun, cum va fi cu doi? Colac peste pupăză mă urmăresc obsesiv și vocile celor din familie care repetă același refren de când i-am anunțat despre sarcină: Îți va fi greu! Cred că unei tinere mame proaspăt gravide și mega hormonate e suficient să îi spui o singură dată acest lucru, dacă ții neapărat. Repetat obsesiv acest refren și veți reuși să o băgați în sperieți, dacă nu direct într-o depresie. Bebe 2 nu e bau-bau! Da, știu că îmi va fi greu că mai am unul și cam înțeleg la ce mă înham.

Încheiere? Habar n-am ce aș putea spune! Pentru mine e un nou început și aș putea scrie acum la patru dimineața încă zece pagini despre lunile de sarcină care au trecut și lunile de bebelușeală care urmează. Aștept cu nerăbdare să descopăr cum e să fii mamă de doi și ca orice schimbare majoră din viață, și aceasta îmi produce temeri, emoții, o ușoară reticență, dar în același timp o imensă bucurie.

Ciudate mai suntem noi ființele umane și modul în care funcționăm. Este foarte greu de înțeles cum emoții și sentimente contradinctorii pot încăpea în același timp, în același om.

Sursa foto: beafunmum.com

September 12, 2017
mama-cu-bebe2-si-copil

În așteptarea lui bebe 2

Mai sunt doar trei zile și voi face cunoștiință cu bebe 2, iar dinamica familiei noastre, care de abia începuse să capete sens, va fi iarăși […]
August 31, 2017

Merită să îți lași familia în țară, ca să muncești în străinătate?

„Bunicul meu ș-a șătulat de mine si pleacă în Italia?” Taică-miu locuiește în Italia. El și cei peste un milion de români plecați să muncească pe […]
August 30, 2017
machiaj

Ce îi spui fetiței tale despre machiaj și fumusețe?

Mă machiam și eu cu atenție în oglindă, pregătindu-mă să mă duc la un eveniment, când o aud pe fiică-mea: „Mami, tu de țe te machieji?”. […]
August 13, 2017

Cum mi-am făcut copiii să se spele pe dinți (4-6 ani)

Ba mai mult, să vrea să o facă din proprie inițiativă. Cu zâmbete și gura largă! Când ești mamă, ai habar că primii ani, până capătă […]