De mică am știut ce vreau să fiu sau să fac mai exact.

Țin minte și acum acel moment. Eram prin clasa a II-a sau a III-a și avusesem o compunere de făcut. Mai mulți colegi au citit compunerile și apoi, la urmă, am citit și eu. Cu emoție și cu intonație citeam (deși nu mai știu ce anume am scris) țin minte sentimentul trăit. Se făcuse liniște-liniște în clasă, toți ascultau plini de emoție, iar după ce am terminat de citit toată lumea a mai tăcut câteva secunde.
Tăcerea unor copii atât de zvăpăiați, dar mai ales a învățătoarei mele, mi-a transmis faptul că făcusem o treabă bună.
Și acum după atâția ani mă gândesc la ce a însemnat liniștea aia pentru mine. În primul rând a fost pentru prima dată când am avut încredere că am realizat ceva deosebit, apoi acel lucru, adică scrisul, îmi făcea plăcere. În al treilea rând de atunci încolo am obținut susținerea învățătoarei mele…iar acum am ajuns la ceea ce doream să spun: că a contat atât de mult să fiu susținută în această pasiune a mea. Acum știu că mulți dintre voi nu ați putea să spuneți asta despre educatorii, profesorii sau învățătorii voștri, dar cei ce ați întâlnit oameni speciali ce v-au fost mentori, hai să le mulțumim.
Un alt lucru pe care mi-l aduc aminte este că în compunerea aia am folosit expresia ”aerul fragrant”. Și la fel cunoașterea unor cuvinte mai complicate mi s-a tras de la un alt mentor pe care l-am avut: bibliotecara de la școală. Țin minte că după sfârșitul primei săptămâni de școala, din clasa întai, m-am dus la ea și i-am spus că aș vrea să mă abonez la bibliotecă. S-a uitat la mine, a văzut că sunt un țânc, și mi-a spus ca nu îmi face că îs prea mică și nu știu să citesc. M-am uitat la ea cu ochi umezi și, fără să o contrazic, i-am spus că voi lua doar cărți cu desene. Așa că mi-a făcut abonament și am reușit să învăț tot felul de cuvinte savuroase.
A treia persoană care m-a încurajat în pasiunea mea a fost profesoara mea de română din generală. Cumva am simțit în generală în permanență și supraveghere învățătoarei mele care îmi punea poeziile la panoul școlar.
Ce vreau să spun este că am știu mereu ce vreau să fac, dar am și avut parte de oameni care m-au ghidat și au tăcut când a fost cazul ca să îmi permită să trag aer în piept și să am mai mult curaj.
Acest articol este pentru ei, mentorii mei din trecut.
Și pentru cei din viitor pentru că sunt convinsă că vor mai fi.

June 11, 2017

Mentorilor mei

De mică am știut ce vreau să fiu sau să fac mai exact. Țin minte și acum acel moment. Eram prin clasa a II-a sau a […]
April 7, 2017
clienți

Dragi clienți, iertați-mă! Mintea mea e acum într-un singur loc!

Știu că o să vă înnebunim de-a dreptul în perioada următoarea cu informații despre cartea noastră, însă am pus atât de mult suflet în ea, încât […]
March 13, 2017
fotografia imobiliara

Fotografia care te face să cumperi o casă sau o vacanță

De fiecare dată când vrem să plecăm într-o vacanță sau când ne propunem să ne mutăm în casă nouă, primul lucru la care ne uităm cu […]
February 28, 2017
it

Piața de IT din România, un sector care crește atât de frumos la nivel global

Uneori nu îmi vine să cred cât de mult s-a dezvoltat domeniul IT din România. Suntem printre primii nu doar la viteza de Internet, ci și […]