Peste o săptămână împlinesc 33 de ani. 33, ca la doctor! Sunt om mare de-acum, cadourile mi le fac singură şi-mi rostesc dorinţele cu glas tare. Ştiu ce să cer şi ştiu ce-mi doresc, iar anul ăsta, una din dorinţe este să fac un cadou de ziua mea.

Vorbeam cu o prietenă zilele trecute şi, din una-n alta, am ajuns la „oare ce-şi aduc aminte copiii când vine vorba de Crăciunul în familie?”. Tot vorbind pe tema asta, am aflat că ea face nişte minunăţii de decoraţiuni de sărbătoare (şi nu numai). E un fel de spiriduş al lui Moş Crăciun, doar că nu e mică, nu are nici barbă şi nici tichie pe cap, din contră, e o femeie superbă, pe nume Theo!

Pentru că eu am primit deja cadoul de ziua mea (şi de Moş Nicolae şi de Crăciun, probabil…), m-am gândit că un mod foarte bun de a sărbători, ar fi să fac un concurs. Şi cum la orice concurs există un premiu pentru câştigător, Belle Bijoux (alias Theo, spiriduşul cu mâni dibace) îl va dărui cu drag. Majoritatea concursurilor de pe internet şi de pe social media sunt cu „like and share”, dar asta ar fi prea banal pentru ziua mea. Aşadar, câştigătorul va fi cel cu cea mai apreciată poveste din copilărie. O poveste de Crăciun, bineînţeles. Dacă vrei să participi şi să ai o şansă de a câştiga premiul, tot ce trebuie să faci este să ne spui care este primul Crăciun din viaţa ta, de care-ţi aduci aminte. Povesteşte-ne (cam) ce vârstă aveai şi ce-ţi aminteşti, iar cititorii Belva şi prietenii tăi de pe Facebook vor decide câştigătorul.

Ca să-ţi faci o idee, încep eu (şi nu, nu am voie să particip la concurs):

Primul Crăciun de care-mi aduc aminte, a fost pe când aveam vreo 3-4 ani. Eram la ţară la bunici, iar, pe vremea aia, iernile erau geroase şi cu muuuultă zăpadă. Bine, eu eram destul de pitică încât tot din jurul meu să mi se pară uriaş…

Ţin minte căldura din odaie şi răcoarea geamului de care-mi lipisem nasul ca să-l văd pe Moş Crăciun când ajunge şi la noi. L-am aşteptat o vreme, până când mamaia mi-a spus că are o surpriză pentru mine. M-a încotoşmănat serios şi am ieşit în grădiniţa din spatele casei. Acolo, în bradul înalt până la cer, străluceau cele mai frumoase beculeţe colorate pe care le-am văzut vreodată. Am stat afară, cu ochii cât cepele şi o bucurie nemărginită şi l-am admirat. Era cel mai frumos cadou pe care mi-l imaginasem (şi, sincer, habar nu am cum au reuşit să împodobească ditamai bradul, atât de frumos). Când a început să-mi clănţăne bărbia, mamaia m-a băgat repejor în casă, lângă sobă, dar gândul îmi rămăsese afară în ger.

De fiecare dată când mă gândesc la asta, retrăiesc acea bucurie şi poate de aceea, pentru mine, Crăciunul înseamnă a dărui bucurie copiilor mari şi mici.

Dacă nu ai prins curaj încă, să ştii că premiul pentru acest concurs este în fotografia de mai jos. În plus, a povesti amintirile dragi din copilărie îţi va încălzi sufletul şi va aduce un zâmbet celor ce te vor citi. Promit!

Voi anunţa câştigătorul pe Facebook-ul Belva, pe 2 decembrie, după ce-mi voi bea cafeaua aniversară şi voi lenevi niţel, adică pe la ora 12. Aşadar, spor la povestit şi succes! Ai o săptămână să îţi aduci aminte de tine, copil.

Sursa foto: freepik, eu si Belle Bijoux

November 25, 2017

De ziua mea, cadoul e pentru voi!

Peste o săptămână împlinesc 33 de ani. 33, ca la doctor! Sunt om mare de-acum, cadourile mi le fac singură şi-mi rostesc dorinţele cu glas tare. […]
October 15, 2017

SPA pentru suflet

Păstrăm în sufletele noastre atâta durere, tristețe, care ne macină pur și simplu bucuria vieții, splendoarea clipei.       Cum ne irosim noi viața pentru nimicuri. Cum […]
October 13, 2017

Curaj! Vă așteaptă aventura vieții!

De patru ani sunt cea mai fericită și împlinită femeie! Am fost aleasă de o minunăție de băiețel să îi fiu mamă! Știu, pare un clișeu […]
October 5, 2017
poveste-despre-gătit

Povestea mea despre gătit

Nu știu altele cum sunt, dar eu când mă gândesc la gătit, parcă simt că mi se face pielea găină, mi se ridică părul în cap […]