“Bună, te pot servi cu o băutură?”
Opțiuni de răspuns:
a) Nu, mulțumesc *smiles*
b) *acts surprised* De ce? Ne cunoaștem?
c) *makes yucky face and turns around*… ce țăran.
d) Te rog!
Bună ziua, înainte să vă adresez întrebarea de mai sus ar trebui să mă prezint. Mă numesc Răzvan Garofeanu am 28 de ani neîmpliniți, sunt din Iași dar locuiesc în București, sunt web/graphic designer și Andreea Marc, colega mea de la Relații Publice, m-a întrebat într-o zi: “Bună, ai vrea să scrii un articol?” iar eu am zis “Te rog!”.
Am să tratez în continuare o problemă de atitudine, educație, mentalitate a sexului opus, problemă de care foarte puține femei sunt conștiente sau interesate. Problemă care are consecințe majore pe plan social, personal și de ce nu psihologic.
Cu toții suntem animale sociale, unii mai mult, alții mai puțin, dar cert e că ne plimbăm peste tot, ne facem amici și inevitabil vom ajunge într-o seară de Sămbătă cu prietenii într-un bar sau club unde ne putem desfăta cu puțin alcool (care apropo e procesat într-un mod total diferit de către ficatul unei femei decât cel al unui bărbat… asta în caz că v-ați întrebat vreodată de ce vă îmbătați mai repede).
Boooon, ne așezăm la o masă lângă celelalte 2 – 3 prietene ale noastre, comandăm ceva de la bar, screwdriver-ul începe să-și facă efectul, ne ridicăm în picioare, ne uităm puțin în jur să vedem dacă ne urmărește cineva dansul semi-languros și după câteva mișcări ne dăm seama că într-adevăr un tip drăguț ne fixează cu privirea. Îi arunci un zâmbet sau pur și simplu îl fixezi și tu puțin cu privirea, (ăsta se cheamă “flirt la distanță”, e un soi de comunicare non-verbală, în caz că unele fete se întreabă de ce-i așa mare lucru).
Deodată, fix în mijlocul unei unduiri a jumătății inferioare a corpului, apare tipul în spatele nostru, care ne zâmbește frumos, se uită doar în ochii noștri și nu în decolteu, întinde mâna ca să facă cunoștință, iar tu din reflex social faci același lucru.
În momentul ăsta, prin capul tău probabil trec următoarele întrebări:
1) Q: Cine dracu’ e ăsta și de ce e în spatele meu? A: E tipul cu care tocmai ai flirtat mai sus.
2) Q: OMG de ce a venit la mine, ce-or să gândească acuma prietenele mele despre mine… i’m such a slut! A: E viața ta nu a prietenelor tale.
3) Hai că-i draguț, îi spun numele meu totuși.
Ce trece prin capul tipului din spatele tău:
1) Îmi place de ea, dacă ar ști cât curaj mi-a trebuit să vin până la ea.
2) Sper că am înțeles bine flirtul vizual de mai devreme și să nu-mi dea eject.
3) Ce dracu’ să-i spun după ce facem cunoștință?
În momentul ăsta, bărbatul aruncă întrebarea decisivă care poate fi startul unei relații/prietenii sau a unui sfârșit dezastruos, neproductiv și antisocial al unei comunicări non-verbale cât se poate de clare.
“Bună, te pot servi cu o băutură…?”
În 80% din cazuri sau chiar mai mult răspunsul este unul negativ. De ce? Pentru că așa a fost educată o generație întreagă de către o generație precursoare profund monogamă. De mici vi s-a spus că trebuie să fiți cuminți ca fete, să nu aveți prea mulți parteneri pentru că lumea vă va cataloga drept c@#$%, iar nepoțelul trebuie să fie făcut până în 30 de ani, eventual cu singurul partener de viață.
Cam cât de greșită este o astfel de atitudine? Păi să vă explic:
1) Este un soi de autoizolare, autoconservare care nu poate duce decât la depresie.
2) Maslow zice că una din nevoile de bază a ființe umane este “Nevoia de dragoste și apartenență”. Evident tu o neglijezi.
3) Se poate transforma într-o obișnuință doar de dragul refuzului.
4) Veți da cu piciorul poate chiar la ceea ce căutați de fapt într-un bărbat.
5) Etc.
Unele societăți mai evoluate ca a noastră au înțeles gravitatea refuzului dat de tine și au decis să renunțe la el, ba mai mult, au decis să ia atitudine. În Anglia, dacă o femeie muncitoare așa cum ești tu are nevoie de puțină companie masculină, se duce la el, îl abordează, și cel mai probabil în aceeași seară îl și …
De ce face asta? Pentru că e perfect firesc. Trăim într-o societate globală unisex, unde femeile sunt egalul bărbaților iar unii bărbați devin femei. Tu unde trăiești?
De ce aștepți să fii agățată de bărbatul ideal? De ce nu-l agăți tu din mulțime? Când te duci la cumpărături de pantofi te-aștepți să sară ei de pe raft la tine in sacoșă? Think about it. Eu unul sunt șocat să aflu că mai există “fete mari” trecute de 20, 21 de ani.
Da, da, ai dreptate, poate dramatizez puțin, asta ți-a fost educația, poate că tu nu ești așa întrucât ești o tânără post-decembristă.
În orice caz, data viitoare când vei fi singură acasă în weekend citind acest articol, vreau să te întrebi de ce ești singură acasă, citind acest articol.
Hugz&Kissez!
Articole asemănătoare:
- Intenția contează
- Am un vis pe țeavă
- Seara de poker a băieților
- Am câștigat! Vom câștiga oare!?
- Băieții vor rămâne tot băieți
Category: Replica lui































Felicitari pentru articol! Intotdeaua e o placere sa afli si cealalta parte a povestii.
Foarte bun articolul si sper sa trezeasca niste minti de femei inradacinate in niste complexe care le frustreaza maxim si le fac viata amara.
Acum, partea mai urata e urmatoarea: cum sunt femei care au niste prejudecati/conceptii/ idei peste care nu pot trece asa sunt si barbati care le merita. In sensul ca o societate in care si femeia si barbatul sa-si poata aborda posibilul partener fara jena ar fi ideala, dar… dar…
Unii barbati asteapta ceva in schimb pentru o bautura aceea. Unii abordeaza in asemenea hal incat(in imaginatia lor bogata) nu ar mai fi nevoie decat sa pocneasca din doua degete si tu, femeia impresionata de atata masculinate si de oferta sa, sa te topesti dupa ei instant.
Mi-e teama ca educatia pe care au primit-o barbatii romani nu este inca suficienta ca femeile romane sa primeasca frumos, amabil si fara idei o bautura oferita.
Ma repet insa: foarte bun articolul!:)
Și mie mi-a plăcut la nebunie articolul. Știam eu ce știam când i-am propus lui Răzvan să scrie un articol pe Belva
Mi-a placut si mie articolul dar nu pot fi in totalitate de acord cu ce s-a scris in el. E adevarat ca in prezent femeile sunt egale cu barbatii din anumite puncte de vedere, dar asta nu inseamna ca nu exista si diferente intre ei (care diferente nu sunt intamplatoare). Mie, una, nu mi-a placut niciodata sa fac primul pas (cel mult am dat de inteles ca nu va primi un refuz categoric daca incearca sa se apropie de mine) si mi se pare putin ciudata asemanarea pe care ai facut-o tu: aceea dintre barbati si o pereche de papuci
).
Imi place ca incurajezi femeile sa adopte o atitudine mai deschisa, dar mi se pare aiurea ca le cataloghezi pe cele fara partener ca fiind “antisociale”, pentru ca de multe ori chiar nu e cazul.
Si sunt de acord cu ce a spus Jacqueline.
In plus, barbatii care au multe partenere sunt ridicati in slavi, in timp ce femeile sunt considerate usuratice daca fac acelasi lucru.
@Jaqueline De acord cu ce spui, numai ca refuzul sau acceptul dat de o femeie in conjunctura descrisa de mine, precede situatiile descrise de tine. Pana sa afli ce vrea de la tine, cat de badaran sau cat de simpatic e, you’re gonna have to actually talk to the guy
Cheers!
Pai daca am sta de vorba cu toti care vin sa ne ofere o bautura, ne-ar trebui n-spe vietzi! :p Adevarul e ca poate uneori chiar n-ai chef de complicatii! Cum barbatii vor uneori doar sa faca sex si apoi sa nu mai aiba nicio treaba cu tipa aia (si nu pt ca ar fi ceva in neregula cu ea, ci pur si simplu pentru ca nu au chef de mai mult in perioada aceea), asa si femeile pot flirta fara a vrea ceva mai mult, ci doar sa se distreze. Daca intelegem diferit distractia, nu inseamna ca nu ne putem accepta punctele de vedere unii altora
In alta ordine de idei, foarte misto scris articolul! Eu te incurajez sa mai scrii!
Foarte fain articolul!
Oficial: bun articol! Şi tot atât de oficial trebuie să-mi prezint părerea care este puţin diferită. Asta pentru că:
)
1. un flirt are efecte miraculoase când rămâne la stadiul de flirt (creşterea încrederii în sine, bla bla bla…)
2. unii bărbaţi nu înţeleg faptul că acceptarea unei bături nu înseamnă mai mult de atât (ok, am băut un shot împreună, tu l-ai plătit, dar nu ajung cu tine în dormitor!)
3. ce e rău în a fi fidel unei singure persoane? (asta normal, după ce te-ai distrat şi ştii că ai ales cel mai confortabil pat :p)
4. nevoia de apartenenţă se referă la grup de indivizi aka nevoia de socializare, de a fi inclus într-o comunitate, nu la un one night stand – pentru a-ţi întări ipoteza că picioarele tale fenomenale sunt vânate de o armată de bărbaţi (hell ya! în sfârşit fac parte dintr-un grup – cel al vânatului
5. nu ştiu, în zilele acestea, ce gen de fată se mai gândeşte la cum e percepută de prietene (atâta timp cat e vorba de flirt)
Anyway… good article!
Am intrat pe Buzz si am vazut link-ul. Am citit articolul si ce pot sa spun…. Impressed. Stiam ca stii sa scrii, desi multi creativi nici macar nu au instalat Office-ul pe computer, dar nu ma asteptam sa cunosti atat de bine ce gandesc femeile.
Dar citind am primit o veste proasta. Si nu de la tine ci de la cititoare. Eu sunt insurat si multumit cu acest statut. Dar daca prin anumite imprejurari ies in oras si nu cu sotia si vreau sa port doar o conversatie interesenta cu o persoana de sex opus (pentru ca daca as oferi o bautura unui baiat as fi inteles gresit) atuci am 80% sa fiu refuzat iar daca fata cu numarul 81 spune da atunci ea se asteapta sa o invit la mine acasa!?
Si daca nu o invit ii scade stima de sine si procentul va creste la 81% si tot asa…
Revenind la topica, ce-ar fi daca baiatul tot si-a luat inima in dinti si a facut primul pas, de ce a doua bautura (care pote fi cafea sau ceai sau orange juice) sa nu o ofere ea!? si in felul asta ar fi egalitate si nu ar mai exista asteptari nejustificate.
Razvan, cred ca totul se rezuma la o discutie de calitate intre doua persoane fara prejudecati si cu dorinta de libertate in gandire si actiune.
Apropo, nu te opri din scris daca tot ti-ai descperit vocatia… si o faci si pe Andreea fericita.
Noroc
@Sorin Multumesc mult, apreciez insight-ul tau vis-a-vis de subiect, dar n-as putea spune ca stiu ce gandesc femeile. Nici nu vreau sa incerc, iar cei ce au incercat inaintea mea n-au ajuns prea bine
Mi se pare foarte tare chestia cu a doua bautura venind din partea femeilor. Numai ca un gest ca acesta ar trebui ridicat la nivel de conventie sociala, precum cel in care barbatul lasa o femeie sa intre pe usa inaintea lui. Sansele ca acest tip de conventie sa fie educata de la o varsta frageda… hmm… aproape 0
Thanks again!
Foarte fain articolul! Subscriu la ceea ce au spus si fetele mai devreme, anume ca sper sa mai scrii
Cat despre acceptare/refuz, cred ca pana la urma totul depinde de fiecare dintre cei doi “protagonisti”.
Poti sa accepti/sa refuzi, insa tine de fiecare unde vrea sa (se)ajunga.
Si pana la urma, atunci cand iesi undeva, ideea de la care pleci este aceea de a te distra, nu?
O pledoarie savuroasa, un autor care stapaneste foarte bine condeiul si un context splendid, adicatelea un barbat care militeaza pentru revolutia sexuala a femeilor din Romania…
@Ralu – ai nimerit principalul contra-argument ! Daca eu ca femeie arat super bine, e vina mea ? Trebuie sa beau tot ce mi se ofera
Glumesc.
Razvan – good read.
Everyone, eu zic ca mesajul s-a facut inteles. Daca luam orice argumentatie la bani marunti, o sa aiba hibe. Pt claritate ar trebui accentuata o parte din articol – si anume aceea in care femeia respectiva raspunde la flirtul la distanta. Trebuie sa fie constienta de ceea ce face. Are o responsabilitate !
Depinde … depinde… depinde… A venit la mine odata un pusti cu 8 ani mai mic (24>16) si mi-a oferit un “drink” dupa ce a interpretat zambetul meu euforic ca pe un filrt doar pentru ca ni s-au intersectat privirile.
)
E drept, ca femei, trebuie sa lasam putin garda jos si sa intelegem ca o bautura intr-un club cu un tip nu inseamna automat rochii de mireasa si numele copiilor. Dar subscriu la cele scrise de Akasha, adaugand totdata faptul ca nu cred ca noi, ca femei, ar trebui sa ne lasam purtate in derizoriu, doar pentru ca asa se face in afara.
Felicitări pentru articol!
Remarc o umbră de misoginism totuşi în ideile scrise şi totodată un imbold dat băieţilor sau bărbaţilor de a lenevi în mod legitim, în loc să ia iniţiative absolut fireşti pentru rasa lor(dacă pot să mă exprim aşa).Cum spunea cineva mai sus, nu cred că v-ar conveni să ne purtăm cu voi ca şi cu o pereche de pantofi.Vreţi călcaţi în picioare? Să staţi sub papuc? Atunci ar trebui să faceţi ceva mai mult decât să staţi pe raft.
Referitor la oferitul unei băuturi, e si asta camuflajul mult pomenitei socializări.Nu e vreun act curajos de a-ţi demonstra sentimentele, intenţiile sau scopul faptul că oferi o băutură atâta timp cât, eu ca fată, nu te cunosc şi e clar că nu putem stabili o comunicare viabilă.
Poate voi fi acuzată de conservatorism profund însă îmi amintesc de un citat văzut la statusul culmea! unui băiat:,,Alcoolul e bun pentru că unele lucruri devin mai interesante dacă eşti prost sau dacă eşti beat:dansul, sexul, bătaia sau părerea celorlalţi.”
Fain articolul, desi de multe ori, ca femeie, esti pusa in multe situatii jenante. Faptul de a nu accepta o bautura din partea unui tip nu inseamna ca esti antisociala. Pur si simplu, nu-ti place tipul sau atitudinea pe care o are sau cuvintele pe care le foloseste sau poti gasi alte zeci de motive. De altfel, e ok sa fii deschisa, libera in gandire si sigura pe tine, dar nicio femeie care are toate calitatile de mai sus nu cred ca vrea sa fie perceputa ca o femeie usoara. Cand esti barbat si vorbesti despre one-night-stand-uri sau despre o intreaga lista de femei avute suna ca o treaba mareata; cand esti femeie lucrurile se schimba..si culmea, cine le numeste usuratice pe cele care au avut multi parteneri daca nu chiar barbatii? In plus, barbatii de obicei fac diferente intre femei: se comporta diferit in functie de cat de respectabila sau nu prea e doamna respectiva. Pentru indemnul la a renunta la inhibitii si pareri preconcepute, de a fi indraznete si deschise, jos palaria, militez impreuna cu tine:) pentru restul insa, iti pot spune din pctul de vedere al unei femei, ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple.