Anul 2017, mai mult ca niciodată , a fost anul în care am simțit căldura întâlnirii cu alți oameni. Adică, oamenii au fost aceiași pe care îi știam de atâta timp sau pe care îi cunoscusem recent, dar pentru prima dată am simțit fiori de la ei și dorință de a sta împreună.

Cumva , am început să-i cunosc altfel, cum nu mă gândisem niciodată la ei.

 Am simțit căldura inimilor lor, dorința lor de a fi mai buni, de parcă citeam dincolo de ei, de trupurile lor, de hainele lor de brand, de sărăcia lor.

Sufletul, în goliciunea sa adevărată  este măreț și îmi pare foarte rău că gândesc rar astfel, pentru că sunt cuprinsă de multe stereotipuri la care renunț cu greu și de multe ori acționez și gândesc  prin prisma unor principii sau judec oamenii după aparențe.

Ziua de naștere nu a fost doar o zi în care am invitat prietenii și m-am bucurat de cadouri,am pregătit bucate și m-am ales cu un teanc de griji despre cum o să fie. Nu! A fost altfel, fără griji și stres, a fost o zi despre oameni, m-am bucurat cu adevărat de ei, m-am bucurat să știu, în sinea mea, că țin la mine și reprezint pentru ei o parte din sufletul lor.  M-am bucurat de bătăile inimii fiecăruia dintre noi.

Am ales să păstrez în suflet acele scântei de iubire și împlinire pe care le-am simțit. Am ales să păstrez caldă fiecare îmbrățișare de care am avut parte.

M-am bucurat  de întâlnirea cu verișorul meu și soția sa, pe care am văzut-o prima dată. M-am bucurat să descopăr în ei vibrații ale energiei frumoase, smerenie și o dorință nebună de a trăi viața aici și acum. N-o să încetez niciodată să zic ce lecții importante îmi aduc oamenii!

Am cunoscut doi oameni frumoși, cu o putere incredibilă de a depăși greutățile, am simțit iubirea sinceră și profundă dintre ei, le-am văzut privirile senine. M-am înduioșat până la lacrimi de momentele petrecute împreună, de vibrațiile pe care le simțeam din cadrul reuniunii, de intențiile frumoase și cuvintele calde și sincere pe care le citeam pe buzele noastre. Am furat din fiecare privire câte-un pic din entuziasmul ei și mi-am pregătit o licoare soră cu nostalgia, această navă sufletească care ne poartă prin amintiri.

Familia este cea mai de preț bogăție de pe pământ.

Am tot rostit aceste cuvinte de multe ori, în compunerile de la școală, în fața unui nou prieten, pentru a oferi impresie bună sau chiar pentru mine, ca să mă conving că sunt o soră exemplară și o fiică perfectă. La un moment dat, am simțit că le rostesc automat și-am început să-nvăț să nu mai vreau să fiu perfectă…

În special de când am devenit mamă, am înțeles cu adevărat sensul acestor simple cuvinte, care nu mai sunt cuvinte de legătură pentru a vinde impresii în discuții, sunt cuvinte care mă leagă de oameni, care formează o punte puternică între mine și ei. Legătură care naște iubire, autentică și profundă.

Sfintele sărbători ale Crăciunului ne-au adunat pe toți acasă și am trăit din nou fiecare răsuflare a reuniunii, m-am încărcat de imagini luminoase, simple, care mă duc cu gândul la fericirea lucrurilor mici. Am ciocnit pahare și ne-am urat un an roditor, cu pace, bunăstare și multă sănătate.

N-am mai vrut palate și mașini, rochii la modă sau pantofi argintii, mi-am dorit să prelungesc acele clipe de împreună, să mă urc pe un vârf și să-i strig lui Dumnezeu mulțumesc.

Și la un moment dat m-am retras în trecut și mi-am amintit de sărbătorile petrecute la bunici, fără să înțeleg atunci ce importante sunt ele pentru bunici, fără să înțeleg lacrimile lor de bucuria revederii.

Măcar de sărbători să ne vizităm familia, să iertăm dacă asta ne ține departe de ei, să acceptăm că fiecare dintre noi greșește și să fim cine suntem cu adevărat.

Timpul petrecut împreună s-a sincronizat într-un cântec frumos al inimii și știi că nu ești singur niciodată, că ești iubit și prețuit pentru personalitatea ta, ești acceptat și ești mândria cuiva doar pentru că exiști. Iar undeva în adâncurile sufletului răsună o melodie…

Plânge mama de bucurie, tatei îi lucesc ochii , chiote zglobii în casă și noi, patru fiice întoarse acasă, acolo unde fumegă hogeagul, acolo unde-i caldă soba și miroase a pâine și a tăieței de casă. Acolo unde fiecare amintire și-a făcut cuib și înflorește când suntem împreună. Acolo unde noi suntem regii timpului. Acolo unde am învățat că minunile nu se așteaptă, ele există în fieacare clipă!

sursa foto : pixabay

January 17, 2018

Întâlnirile care scriu muzica sufletului

  Anul 2017, mai mult ca niciodată , a fost anul în care am simțit căldura întâlnirii cu alți oameni. Adică, oamenii au fost aceiași pe […]
December 20, 2017

Magia vine din sufletele noastre

Valsul fulgilor de zăpadă, luminițele multicolore, mirosul de brad, copiii zglobii, forfota din magazine, toate prevestesc apropierea sărbătorilor de iarnă. Magice și speciale, aceste zile adună […]
November 22, 2017

Femei care aleargă cu lupii – o carte care zgârâie, roade și demolează pereții sufletului feminin

Am fost atâția ani o ființă deghizată, drăguță cu toți, timidă, blândă, tăcută. Ajungeam să-mi cer iertare și pentru aerul pe care îl respir. Ajunsesem să-mi […]
November 14, 2017

Despre tata

Tata a împlinit anul acesta 55 de ani, la mulți ani! După zodie, tata este leu, tot leu este și în viață: mândru, principial și încrezut […]