A fost odată un Domn Călcâi. Era cam molâu de călcâi ce era, dar baremi purta șosete negre cu bata galbenă, chiar dacă bumbacul era de calitate îndoielnică, de prin Călcainița de Sus. În Călcainița de Jos se făcea de mai bună calitate, dar era mai scump din cauza taxelor vamale. Bumbacul adică.

Domnul Călcâi ăsta era… tocilar. Nu avusese păr niciodată, deși i-ar fi trebuit, ca să fie, cică, mai soft! Avea însă riduri de toceală, din alea care nu se împacă deloc cu piatra ponce. Și avea un început de astm, de la atâta stat sub papuc! În papuc, de fapt. Soluția ar fi fost o gaură de aerisire, realizată, slavă domnului, la 3 zile mai târziu, cu ajutorul ridurilor de toceală. Ghinion însă, că, după 3 zile șeful s-a autosesizat că ceva nu mirosea bine și…

… și ce? S-o fi descălțat? O fi schimbat șoseta? S-o fi spalat pe Călcâi?

Nici una din variantele de mai sus! Ar fi fost banal….

Odată cu prima gură de oxigen, Călcâi a luat foc! Uite-așa, molâu de călcâi ce era, a început să ardă mocnit… A mocnit el ce-a mocnit până a pocnit ca o flintă și s-a trezit (deși nu adormise) gol-goluț, în față cu… Adevărul. Adevărul avea o formă spumoasă, de un  roz prăfuit amărui. Adevărul i-a zis că-l va elibera, dar adevărul e că șeful s-a descălțat de Caracter – care, vorba vine, își cam făcuse de cap la mansardă și fusese doborât fără preaviz. Caracter era de fapt un tip. Un tip de fes cu canaf – tot galben.  Adevărul i-a arătat lui Caracter că, iată, Călcâi este de fapt gol-goluț și că nu merită să-și piardă timpul cu el, că luase foc.

Da! Dar Călcâi chiar ardea! Fumul fusese di-vin pentru faptul că Adevărul s-a apucat să facă promisiuni false despre eliberare. Tot de la fum – și Caracter căzuse ca secerat! Fumul era de fapt un drog puternic.

Acum la mansardă locuia... ei, dar cine putea să locuiască atât de devastator pentru tot sistemul? Oricum, sistemul era complet dat peste cap, peste ochi, peste Adevar dăduse deja! Caracter fusese aproape descaracterizat!

Jos sis-te-mul! Jos sis-te-mul! Dar Sistem se ținea tare, că avea de coordonat funcții centrale, precum si aparatele de preaproducere.

Ei, dar totuși cine locuia la mansardă? 

La mansardă nu mai locuia nimeni. Era un blank (nu alb, ci blank!) total, fără formă și culoare. Era de fapt un vid ca o gaură de șosetă. Că dacă nu se apucase Călcâi să aibă atâtea nevoi, cum ar fi de… oxigen, uite!, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat, fir-ar! Că el făcuse gaura, de fapt. Și tocmai el era atât de gol acum! Gol ca o putină de murături (vara) în fața unui Adevăr tâmpit și a unui Caracter josnic de jos ce era!

În fine, la ceva timp incomensurabil distanță, după multe lupte grele dintre Sistem, Adevar, Caracter si Restul (care începuse să se îngrașe și nu a mai avut loc în povestea de mai sus), Călcâi a câștigat o nouă pereche de șosete, de data asta verzi, cu un braduț roșu pe-o parte. Din bumbac de la Călcainița de Jos care, datorită insistențelor Sistemului, s-a declarat parte din Shenghen.

 

– paranoia inspirată de către Iulian Tănase și a lui Melciclopedia – povestea Melcului Prinț care m-a scos din cutie.

Redau un singur fragment, asta în cazul în care v-ați prins ca formația care a cântat în deschidere a bătut zdravăn câmpii și că partea bună de-abia așteaptă:

Ce cred melxopotamienii despre români

Românii au creat lumea într-o singură zi și în următoarele șase zile s-au odihnit. În a opta zi au creat lunea, și în următoarele șase zile au creat marțea. În a cincisprezecea zi au creat miercurea și în următoarele șase zile s-au odihnit. Sâmbătă au făcut o biserică și s-au odihnit. Duminică au mers la biserică și au adormit. În vis le-a apărut un înger care le-a spus: Băieți, treziți-vă repede, că a ieșit popa cu Sfintele Daruri!

Cam așa cred melxopotamienii despre români: că ar trebui să se culce mai rar și să se trezească mai des.

 

Ups! Mi-am dat seama că am uitat de Achile. Scuzați, vă rog!

October 30, 2017

Scuzați, vi s-a aprins ceva: Călcâiul!

A fost odată un Domn Călcâi. Era cam molâu de călcâi ce era, dar baremi purta șosete negre cu bata galbenă, chiar dacă bumbacul era de […]
September 17, 2017

Buzduganul, sarcina și cicatricea

Și vine Făt-Frumos acasă, așteptat cu mare dor de către Domnița-Cea-Frumoasă! Se pune masă mare (se știe, dragostea trece prin stomac!) și se îndreaptă, cu chef, […]
August 19, 2017

Verdict: mutilare corporală. Facebook. True story

Bazat pe fapte reale! Facebook. Dau friend accept doar dacă are un profil de bun simț, interesant sau îmi este potențial client. Bărbații sunt cei mai […]
August 13, 2017

Cum mi-am făcut copiii să se spele pe dinți (4-6 ani)

Ba mai mult, să vrea să o facă din proprie inițiativă. Cu zâmbete și gura largă! Când ești mamă, ai habar că primii ani, până capătă […]