Am rămas fără anotimp?
Iarna asta, numai iarnă nu a fost. Altfel cum am putea numi o lună decebrie călduţă, însorită, cu fulgi de zăpadă doar în locuri privilegiate? Cu iarna asta e ca în viaţă: când te aştepţi mai puţin, rămâi fără anotimp! Nu mai faci distincţia între o perioadă şi alta din viaţa ta şi treci din anotimpul tristeţii în cel al bucuriei, din cel al singurătăţii în cel al dragostei, fără să-ţi dai seama. Nu-ţi mai rămâne timp să te bucuri de lucrurile mărunte şi ăsta e cel mai trist lucru. Eu îmi pun mereu pe lista cu TO DO-uri şi “observă detalii”, pentru că, până la urmă, în ele stă toată frumuseţea!
Dar, fără să mă mai abat de la subiect, sunt sinceră când spun că oamenii şi-au pierdut anotimpurile. Nu mai ştiu atunci când e vară în inimile lor datorită glumelor prietenilor sau când e iarnă datorită sentimentului de “căldurică” pe care ţi-o dă ciocolata fierbinte cu coniac. Nu mai ştim să ne bucurăm de o ploaie măruntă de vară, nu mai zâmbim când ne trezesc dimineaţa razele soarelui, nu mai savurăm la nesfârşit o cupă de îngheţată. Nu ne mai alintăm fiecare simţ, aşa cum o făceam odinioară, deci nu mai preţuim fiecare anotimp al nostru, personal.
Fiecare dintre noi are un anotimp! Fie că e primăvară datorită florilor pe care le iubeşti, fie că e vară pentru că atunci simţi parfumul mării în orice activitate, fie că e toamnă pentru că adori plimbările romantice, fie că e iarnă pentru că iubeşti să porţi papuci pufoşi.
Eu îmi doresc să nu ne pierdem niciodată anotimpurile şi să vedem frumuseţea micilor detalii. Voi ce credeţi?
Articole asemănătoare:
- Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
- Aiurea… şi fără motiv
- Tu cum ai fi fără limite?
- Vama Veche, fără de pereche
- O zi fără Twitter și Facebook
Category: Răsfăț, Spațiul meu






























