Abonează-te prin RSS Feed Vezi fotografii cu Belvele pe Flickr

Acelea care pot avea pe oricine …

[ 1 ] February 16, 2012 |

Am citit acum nu foarte mult timp un post pe Facebook, care venea la pachet cu poza unei domnişoare drăguţe, sub care statea scris mesajul: “Acelea care pot avea pe oricine, de obicei sfarşesc singure”.

Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost : “Doamne, cat e de adevărat şi cât de trist că trebuie să fie şi povestea mea!”. Nu m-am putut abţine şi m-am băgat în vorbă, mi-am spus durerea şi am citit diversele păreri.

Am văzut persoane care confundă situaţia şi cred că acele fete rămân singure pentru că sunt DOAR frumoase şi le lipseşte inteligenţa sau capacitatea de-a fi bune gospodine. Am văzut persoane care au negat – fie din neştiinţă, fie din neputinţa de-a accepta adevărul. Am văzut şi câteva persoane care au recunoscut tristul adevăr – unii (şi mai ales unele) fiind, într-adevăr, conştienţi (-te) de motivele pentru care se întâmplă asta, iar alţii (altele), înţelegând greşit şi ajungând, din coincidenţă, la o concluzie comună cu cei dintâi.

Văzând situaţia şi stând un pic pe gânduri, am analizat eu de ce oare, cel puţin în cazul meu, este complet adevărată fraza şi m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă. Dacă decideţi să fiţi sau nu de acord cu mine contează mai puţin – vorba unei cunoştinţe, « e democraţie, fiecare cu părerea lui/ei »!

  1. A spus o vorbă extrem de adevărată Oscar Wilde cândva şi anume: “There are only two tragedies in life: one is not getting what one wants, and the other is getting it“. Mai pe româneşte: principalele tragedii în viaţa unui om sunt a.) să nu poată obţine ceea ce vrea şi b.) să reusească să obţină acel lucru. Cel mai comun gen de frustrare este acela întâlnit în cazul în care nu obţinem ceea ce dorim – prin urmare nu ne este îndeplinită o nevoie situată undeva mai sus sau mai jos în acel triunghi al nevoilor umane. De aceea, probabil, nu mulţi oameni cunoscând doar cel de-al doilea tip de frustrare, le este mai greu să înţeleagă ce-a vrut Oscar Wilde să spună. Eu – ghinion – ştiu! De fiecare dată când obţii ce iţi doreşti şi cu atât mai mult dacă părea imposibil sau greu de obţinut la început şi ţi-ai făcut planuri, scheme, hârtiuţe şi-ai urmat totul vntocmai ca să obţii acel ceva, când îţi ajunge în mâini tinde să te scoată din sărite!
  2. Nu face bine la psihicul uman să putem obţine chiar orice ne dorim, fie chiar şi pe un singur plan, cum ar fi cel … să-i spunem « amoros » – în primul rând din cauza frustrării pe care o resimţim, după cum am explicat la punctul anterior, dar şi pentru că la fiecare treaptă în plus urcată, începem să ne dorim mai mult. Trecem la nivelul următor, ca într-un joc video prost şi începem să avem noi şi noi obiective, de fiecare dată tot mai măreţe. Da, e drept, e bine să vrei multe de la viaţă (inclusiv cea personală) şi-ţi dă un sentiment aparte să ştii că ţinteşti sus, « pentru că meriţi » ! Însă acesta e un cerc vicios, care nu se opreşte în momentul în care obţii acele lucruri deosebite pe care ţi le doreai – doar treci la următorul nivel şi tot asa … şi jocul nu se mai termină niciodată!
  3. Ştim cu toţii ce se spune: cheia către fericire este să nu avem aşteptări! Asta nu înseamnă să fim persoane « proaste », să ne mulţumim cu puţin sau să nu ne setăm o serie de priorităţi în viaţă. Înseamnă tocmai invers: să fim îndeajuns de inteligenţi (-te) pentru a nu aştepta un final fericit pentru fiecare poveste – în acest fel, atunci când el va veni, în cazul în care va veni, bucuria va fi mult mai mare; pe de altă parte, dacă ne convingem că acel final fericit e singurul posibil, riscăm inimi frante şi suferinţă maximă atunci/dacă nu vom avea parte de el. Atunci când poţi avea pe oricine, odată cu obiectivele tipice noului nivel de joc, cresc şi aşteptările de la un tip – să presupunem, prin absurd, că o astfel de fată ar mai fi convinsă de cineva, printr-o minune, să-i acorde o şansă de-a dovedi că el e « vrednic » de ea – în acest caz, ea va avea nişte aşteptări şi mai mari decât avusese de la cel dinainte, fără să vrea. Nu că tipul n-ar fi bun, deosebit, nemaipomenit, dar nimeni nu va putea face faţă unor asteptări în continuă schimbare şi adaptare la … tot mai mult!
  4. Atunci când poţi avea pe oricine, simplul joc al dragostei nu mai are farmec pentru tine – e prea simplu, prea banal, dacă tu caştigi de fiecare dată! Între noi fie vorba, dacă nu câştig nimic la un joc azi, s-ar putea să mă întorc şi maine, dar dacă vin o lună mereu şi tot câştig, sigur o să mă plictisesc! Şi ghiciţi ce se întâmplă atunci când ne plictisim de un joc!? Îl inlocuim cu altul … şi altul şi tot aşa! Şi cea mai clasică tendinţă, căreia ne e aproape imposibil să-i rezistăm, e să ne creăm un joc propriu – un joc în care s-ar putea să facem lucruri imorale, să încălcăm reguli, să călcăm suflete în picioare, să ne batem joc, să împingem limitele la extrem pentru a vedea cât de departe putem ajunge, să ne forţăm pe noi şi să-i forţăm pe alţii doar … de curiozitate, etc. Nu că am fi noi, în esenţă, nişte persoane rele, lipsite de sentimente sau misandre … sub nici o formă! Suntem persoane normale, poate chiar firave şi romantice şi visăm şi noi la acel cineva care va fi pe măsura noastră şi ne va opri cumva din aceasta fugă după ceva mai bun. Dar … se întâmplă! Şi apoi ne simţim prost, ni se face milă de « victimele noastre », vrem să ne cerem scuze, să reparăm ce am făcut, dar … nu mai are rost – oricum nu ne-au atras niciodată cu adevărat, aşa că de ce să ne mai prefacem?

Probabil că ar mai fi multe de spus, însă spaţiul nu-mi permite şi nu vreau să risc să plictisesc pe nimeni. Poate, cine ştie, am să scriu odată o carte despre acest subiect … că tot mi s-a sugerat de multe ori să fac asta!

P.S. : Or fi ştiind ei, bărbaţii, de ce-şi aleg drept soţii « femei normale », după cum le numesc ei – adică drăguţe, dar nu mai mult, isteţe, dar numai atât!

Sursa foto: demotivational.ro

Articole asemănătoare:

  1. Cum te comporţi cu persoanele pe care nu le placi?
  2. Promit să țin minte lucrurile frumoase
  3. Mie îmi place de…
  4. Azi îmi fac manichiura la salon
  5. Cum își păzește o femeie teritoriul?

Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Category: Spațiul meu

Despre Raluca Maier: M-am născut într-o dimineaţă de vară toridă, pe la ora 10, care este, de obicei, ora tipică la care se trezeşte răcusorul din mine, somnoros din fire şi iubitor de căldură. Vezi tot profilul.

Comentarii (1)

Trackback URL | Feed-ul RSS pentru comentarii.

  1. chloe says:

    esti abia la inceput de drum…si da, te joci…in lipsa de altceva…fiindca nu ai intalnit inca pe cineva care sa te intereseze cu adevarat…te descoperi, inveti sa te feresti de propriile greseli si slabiciuni(omenesti, deci scuzabile, cum ar fi nevoia de validare)…nimic mai normal(la varsta asta). E bine ca esti constienta ca nu e frumos sa te joci cu oameni si ca incerci sa nu repeti aceleasi greseli. Peste 10 ani vei rade (sper) de dramele tale actuale. Si nu, n-o sa te simti batrana peste 10 ani, abia o sa te simti majora. S-ar putea ca ultimele randuri sa ti se para arogante, dar crede-ma e un lucru bun, daca ne-am opri din crestere/evolutie la 20 si ceva de ani restul vietii ar fi foarte plictisitor.

Lasă o replică.




Dacă vrei o fotografie alături de comentariu tău, fă-ţi un cont pe Gravatar.